Azi, jurnalul unui ziarist fără jurnal trece în revistă motivele pentru care presa din România e detestată.
2.785 de semne cu spații despre cine și de ce urăște presa în România
Publicul detestă presa când vede reporterii punând întrebări inadecvate, nedocumentate, ilare (Doamne ferește de război, că acești ziariști ar sări pe generali să afle locul și data următorului atac).
Celebritățile urăsc presa – au parte de răstălmăciri și preluări de pe conturile lor din rețelele de socializare, ceea ce e inacceptabil când s-a dovedit că se pot face și dezvăluiri trucate, și pictoriale împăiate în care totul e rozalind și aspirațional.
Politicienii urăsc presa – ei nu înțeleg de ce nu se poate face un interviu cu răspunsurile livrate înaintea întrebărilor.
Taximetriștii urăsc presa – „de ce nu scrieți, dom’le, adevărul despre celelalte companii”.
Moderatorii TV urăsc presa – ziariștii au personalitate și îi eclipsează. Cei care nu-i eclipsează, cei mai buni reporteri de teren sau comentatori-șoareci de birou, n-au față de TV.
Presa tabloidă urăște presa de calitate – „bine că dau lecții ăia care n-au niciun comentariu și vizualizări sub o mie. Să facă și ei normă de 10 articole pe zi și mai vorbim după aia”.
Presa de calitate urăște presa tabloidă – „când au fost angajați toți picații de la Bacalaureat, care și-au luat nedumeririle puerile de pe ToțiPentruUnul și le-au transformat în articole?”.
Șefii din alte domenii urăsc presa – am văzut unul care chemase niște subalterni atent selectați. Neîncrederea în presă era atât de mare încât prefera să pună el întrebările în locul ziariștilor, ca nu cumva să iasă vreo nefăcută.
Ziariștii tradiționali urăsc presa digitală – parafrazând o replică din filmul „The Gift” (2015), cândva redacțiile erau conduse de moșuleți, iar puștimea era la Corespondență, acum e invers.
PR-iștii urăsc presa – ziariștii nu mai vin la evenimentele drăguțe pregătite de ochii clineților, când vin nu știu ce să întrebe, când vin și întreabă, relatează apoi trunchiat și uită să pomenească brandurile în titlu, dacă le pomenesc, scriu de capul lor în loc să preia comunicatul integral, lung cât o zi de post și elaborat în corporateză ori de-a dreptul în păsărească.
Imitatorii urăsc presa. Mircea Badea ciuruiește în fiecare seară jurnalismul pe care nu știe, nu poate și nu vrea să-l practice.
Patriotarzii urăsc presa – pentru simplul motiv că e iconoclastă și dărâmă valorile noastre, ale celor care suntem aici de mii de ani.
Oricine parcurge presa (doar în diagonală, oricum știm de pe Facebook tot ce scrie aici). În ochii celor care navighează pe Internet oprindu-se rar să citească ceva integral, presa e cel mult o plăcere vinovată, indicând o propensiune bizară pentru faptul divers, curiozitățile de bâlci, bârfele zemoase, lacrimile torențiale, emoția prefabricată, poveștile cusute cu ață albă.
Presa, în anasamblul ei, urăște presa – se muncește mult pe bani puțini, fiscalizarea e precară, gloria durează puțin. Și pentru că fiecare pasăre pe limba ei piere.
- Mă puteți găsi și pe pagina de Facebook a blogului.