În centrul orașului, pe Ion Câmpineanu, poposesc de câte ori am ocazia pentru mâncare și socializare: restaurantul cu atrium Stadio, cu decorul său vintage și atmosfera de local italian al anilor ’60, te seduce și te fidelizează. Mâncarea e rafinată, prezentabilă și vine repede.

Azi v-aș recomanda niște paste. Vă rog, nu ricanați că sunteți la dietă! Știu de la Giada de Laurentiis, americana de origine italiană care face pe Chef-ul într-o emisiune de succes peste Ocean (știe ce zice, e dintr-o familie care prepara și vindea paste de la mama lor), că pastele nu îngrașă – depinde doar de tine câte mănânci! Pot avea niște depuneri, dar ele sunt benefice, dacă luăm în serios ce spunea Sophia Loren în fața unor jurnaliști care nu-și puteau lua ochii de la bustul ei magnific: „tot ce vedeți e datorită spaghetelor!”.

În privința spaghetelor, Stadio e ca un magazin de haine unde, aflând ce v-ați dori, responsabilii cu meniul pot răspunde instant: „avem și pe negru!”. Așadar, paste negre vă sugerez! Am încercat în alte locuri cu fructe de mare, cu sepia, cu stridii și cu chorizo, dar cele de aici sunt aparte. Pastele microbistului de la Stadio sunt denumite generic spaghete brunete și sunt niște spaghetti negre (doh!) în care nu trebuie să scociorăști prea mult cu furculița ca să dai de bucățele sănătoase de somon proaspăt, fenicul, icre negre și niscaiva usturoi, cât să-ți plouă-n gură și să sui poza pe Instagram (altminteri, ca într-o caricatură distribuită la greu, riști să te-ntrebe chelnerul dacă nu ți-a plăcut mâncarea!).

Pentru că cei de aici se laudă că le fac ca la ei – adică, deduc eu, ca la „macaronari” – acasă, puteți încerca și o variantă cu ton. Se numește, poetic, ton de noapte, iar, în ordinea numerelor de pe tricou, căci vorbim despre un restaurant unde microbiștii se simt în largul lor, pe lângă fragedul pește se mai aliniază la start salvie, roșii cherry și usturoi cu apetit ofensiv.

Sunt băutor constant de vin, dar n-aș zice că sunt vreun degustător acătării, astfel încât luați recomandarea mea de băutură sub beneficiu de inventar. Așadar, la acest paste aș opta pentru un vin alb, musai sec, iar dacă mi-ar permite buzunarul, aș merge pe un Domaine Ceptura Blanc (Davino) – nu știu să vă spun de ce, însă acesta mi-ar face cu ochiul din oferta meniului de bar.

Gullit was here

Amplasamentul, rafinamentul și profilul sportiv din denumire aduc în acest local destui mușterii de soi. Sunt găști simpatice care vin la Stadio să vadă meciuri, mi-a povestit Cătălin Ștefănescu, cu care am făcut odată un interviu ce s-a lungit binișor din pricina ambientului prietenos de aici, că Radu Naum și Cristian Geambașu, oamenide presă și de fotbal, nu ezită să calce acest prag. Tot din lumea fotbalului e și cel mai notoriu om pe care l-am văzut aici, fosta mare glorie a fotbalului olandez și mondial Ruud Gullit. Am făcut un interviu la prânz, iar seara a fost nu mai puțin memorabilă, fiindcă a urmărit, alături de o gașcă de gazetari și de bloggeri care s-au întrecut în selfie-uri, un meci de Liga Campionilor.

delicii

– Acest articol a apărut în numărul de săptămâna trecută a revistei „Șapte seri”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

15 + 7 =