„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Letiția Vlădescu e un artist de un talent clocotitor. Excentrică și făr-de-astâmpăr, ea poate fi ce vrea. La început, a fost o violonistă prodigioasă (e descendenta unei pianiste și a unui dirijor). Apoi, s-a făcut o actriță remarcată. Cântă cu o voce hărăzită, cultivată și inteligentă. E și Star pe net. Sunt privilegiat să o cunosc.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Că am o insuficientă tărie de caracter, îngâmfare și câteodată neconștiinciozitate.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Conștiința mea. Conștiința rămâne cea mai bună și mai sigură metodă a mea de a mă ghida.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine?
Bănuiesc că părinții mei.

Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Nu știu. Dar asta nu înseamnă că nu sper să existe cineva care să considere asta despre mine.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Când m-am bătut cu sora mea la Pestana Palace.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Când nu am mai putut conta pe mine. Din păcate poți conta pe tine doar în temeiul a ceea ce ai trăit deja. Și pentru mine, tot ce am trăit până acum am considerat un pic exagerat. Așa că atunci când se întâmplă un eveniment major, pe care eu nu îl pot prevedea, sper să pot conta mai bine doar pe mine.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Revoluția de la 1848. Cred că poate însuma un singur cuvânt: emancipare. În general cred în evenimente istorice (și nu numai) ce pot fi descrise într-un singur cuvânt. Cred că este un moment în care România a făcut primul și cel mai important pas spre emancipare. În 1848.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Ceea ce se întâmplă sau unde se întâmplă încerc să nu mai fie foarte important pentru mine. Aș vrea să știu că mă pot simți acasă… oriunde merg… în România.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Eu îmi găsesc zilnic măcar un motiv, un om, o frază, o privire care să mă facă să simt asta.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
Pierdut ești de crezi în primejdie. Asta… așa… ca să fac o glumă.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Îmi e teamă că o să mă simt și mai străină în altă parte.

Ce faci de 1 decembrie de obicei?
Joc. Teatru. Sau Mortal Kombat. :)))

Un 1 decembrie pe care nu-l poți uita?
Sper că anul acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

three × 1 =