Ce mai înseamnă o masă bună împreună în 2019? O masă bună e cea la care se așază, într-o toridă seară bucureșteană, două familii de prieteni, întâmplător, și jurnaliști. Care au sosit la Mica Elveție din Centrul vechi pentru a discuta și degusta cu maestrul în artă culinară Jakob Hausmann, elvețianul care stă de prea multă vreme în România ca să nu înțeleagă și limba, și preferințele culinare, și obiceiurile de consum ale românilor.
Conceptul de o masă bună împreună e simplu și e devoalat încă din momentele în care bărbații aleg vinul din meniu, musai elvețian, nu înainte de a ne interesa direct de la sursă, adică de la Jakob, despre ceea ce se numește „food and wine pairing”, în momentul în care ne-am decis ce vom mânca. Așadar, o masă bună împreună înseamnă să lăsăm telefoanele mobile deoparte și să ne concentrăm pe ceea ce era odată o masă principală: un prilej de reunire și de conversație a unor apropiați, în jurul mâncării.
Iar conversația la acest VIP dinner curge de minune, trecând prin subiecte ca dieta foarte în vogă „16:8” și, mai ales, cum trebuie să procedezi în vacanță când unul dintre parteneri își programează mesele în funcție de acest orar; cum a apărut Mica Elveție în România – Chef Jakob nu uită se menționeze că această sintagmă a fost folosită de o jurnalistă, căreia elvețianul i-a cerut voie să o transforme în nume de restaurant; care sunt particularitățile bucătăriei elvețiene; câte și mai câte.
Pentru mine, a fost o oportunitate splendidă să-mi amintesc de elvețienii cu care am lucrat în compania Ringier și cu care am păstrat o cordială relație virtuală – Thomas Landolt, Marius Hagger, Marco Stettler. Și, desigur, să-i povestesc lui Jakob despre cum l-am întâlnit pe însuși Michael Ringier, la București.
S-a întâmplat în urmă cu 11 ani, când casa editorială Ringier a celebrat 125 de ani de existență, iar Michael Ringier a venit în România. La conferința de presă, a fost anunțat, printre altele, și numele noului redactor-șef al influentului ziar care făcea parte pe atunci dintre publicațiile Ringier România. Michael Ringier a dat din cap, ca și când ar fi știut că despre mine era vorba, iar eu, țintuit de priviri, neștiind ce să fac, am dat la rândul meu din cap, aprobator. La dineul oficial, altă dandana: am nimerit la masă cu fostul cancelar , consilierul personal al lui Michael Ringier. M-am tot perpelit neștiind ce temă de conversație să abordez – mă gândeam să îi spun lui Gerhard Schröder despre raportul financiar pe care an de an Michael Ringier îl încredința unui artist extravagant, care-l transforma într-un soi de album de artă uluitor – chiar n-am mai auzit de o asemenea „ambalare” a unei plictisitoare înșiruiri de cifre seci. N-a fost nevoie, pentru că fostul cancelar a remarcat pagina 1 din „Libertatea” și așa am aflat că soția de atunci a influentului om politic era redactor-șef adjunct la „Bild”, iar discuția a alunecat ușor spre busturile cultivate de tabloide. Și spre micul truc al celor de la „The Sun”, care condamnau ipocrit nuditățile din presa germană, însă le reproduceau în întreaga lor splendoare, pe câte o pagină!…
Și uite așa ne-am luat cu vorba la Mica Elveție. Dar deloc în subsidiar a fost experiența culinară. Am deschis cu un tofu cu totul special. Am continuat cu un Beefsteak – Tartar, respectiv o excelentă carne de vită tocată, condimentată si preparată la masă, sub ochii noștri, lângă care s-au aflat platouri de salată și de specialități.
Mă așteptam să fiu epatat la felul principal – așa a și fost, cu mențiunea că mâncarea și, mai ales, faptul că noi înșine am participat la prepararea ei, a depășit așteptările. Platoul cu ton, somon, butterfish și creveți – toți am optat pentru pește și fructe de mare – pe care l-am pregătit pe piatra încinsă a slujit cel mai bine conceptului de #masabunaimpreuna: când ești ocupat cu preparatul, chiar că nu mai ai timp să scrollezi pe Instagram! Mixul de pește l-am savurat cu Swiss Rösti (cartofi rași elvețieni) și un buchet de sosuri rafinate.


Am încheiat, princiar, cu un parfe, flambat în fața noastră cu lichior, dar și cu un platou cu diverse deserturi încântătoare.

Alături de Radu Leonte, Jakob Hausmann, Laura Davidescu și Carmen Ghibuțiu. Foto: Claudiu Popa

Iată de ce Mica Elveție a fost o mare plăcere. Mai mergem!
Foto deschidere: Claudiu Popa 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seventeen − 7 =