„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.
Pentru mine, Mihai Leu e cel mai important sportiv cu care am dat mâna. Spun asta în cunoștință de cauză, deși m-am întâlnit și cu Simona Halep, și cu Gică Hagi, iar pe Ion Țiriac și Ilie Năstase i-am vizitat acasă (e drept, din această galerie de celebrități lipesește Nadia).
Dar, spre deosebire de ei, Mihai Leu e polisportiv: primul boxer profesionist român devenit campion mondial avea să fie și campion naţional la raliuri. În plus, a câștigat meciul vieții cu o boală nemiloasă.
Mișa, cum îi zic apropiații, are o poveste de viață uluitoare, cu borne înșirate pe mai multe continente. Dacă n-ar fi un ardelean blând și modest din cale afară, ar merita istorisită ca un palpitant roman de aventuri. Nici nu știu ce să reliefez: fuga de regimul comunist? Titlul mondial câștigat pentru România într-o altă țară, sub numele de Michael Lowe, cu un singur braț valid?
L-am prins pe Mișa ieri, la telefon, din păcate n-am apucat să ne revedem, deși mă delectez de fiecare dată stând la povești după care se dau în vânt și sportivul, și jurnalistul. Pe data viitoare!
Prieteni, Mihai Leu!
Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Că sunt un om de încredere.
Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Știi foarte bine, sunt două: soția mea, Anna, și băiatul meu, Marco.
Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Anna, cea cu care anul viitor, pe 16 februarie, aniversez 28 de ani de când suntem împreună. Cui i-am făcut eu un mare bine? Sper că soției mele…
Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Pentru mine, cea mai importantă e seara în care am devenit campion mondial la box, pe aceea aș povesti-o.
Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Am avut nenumărate încercări în viață, dar concluzia mea e că dacă nu renunți, vei câștiga până la urmă. Dacă ești consecvent, câștigi, asta aș vrea să le transmit celor cărora li se pare că li se prăbușește lumea.
Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Mediul în care am trăit mă face să vorbesc despre un eveniment sportiv: primul 10 din istoria gimnasticii! Cu Nadia Comăneci mă mândresc cel mai tare!
În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Călătoresc foarte mult, precum știi, însă acasă mă simt cel mai bine. Și Anna, care e italiancă, la fel zice: la noi, la Hunedoara…
Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Sunt foarte fericit că numărul 1 mondial în tenis e o româncă. Prin urmare, răspunsul e: când a câștigat Simona Halep la Roland Garros. Mă tot laud cu asta!
Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
N-am avut niciodată sentimentul ăsta. Prefer să ne mândrim cu românii de valoare. Așa cum unii au făcut lucruri urîte, așa sunt și străini care au făcut – de ce să le evidențiem pe acestea?!
De ce trăiești în România?
Aici mă simt cel mai bine.
De ce ai plecat din România (n.m. – în 1987, a fugit în Germania Federală)?
Din cauza regimului comunist, firește. Sunt o fire mai rebelă, n-am suportat restricțiile.
Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Mi-am pus și eu un steag în casă, dar nu pot să spun că fac ceva în mod special.
– mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro
