Flerul jurnalistic – exersat mai bine de un deceniu pe parcursul căruia a fost „pe sticlă”, dar și redactor, producător, editor – n-a părăsit-o pe Mona Nicolici de când e manager. Dovada? La fiecare dintre răspunsurile din acest chestionar, Mona a strecurat cel puțin câte un detaliu ce se pretează la titlu, ușurîndu-i sarcina celui care a formulat întrebările. Știți, titlurile acelea „Old School”, care se dădeau odată și poate că acum par desuete, dar măcar erau adevărate și conțineau o informație care, culmea, se regăsea în textul de dedesubt.

În cele ce urmează, Mona Nicolici, așa cum cel mai probabil n-o știți.

De ce te temi cel mai mult?

Până nu demult, de moarte. Acum, de bătrânețe. Că n-am să pot să mai dansez. Și că o să-mi pierd bucuria.

Care e prima ta amintire?

Cand am venit pe lume, mi-am arătat mai întâi picioarele. Eram atât de nerabdătoare să știe toată lumea că trăiesc, încât în clipa în care am putut, am țipat de mă aud și acum, uneori.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce?

Să mă scuzați, dar n-am știut niciodată să răspund altfel la întrebarea asta: pe mama. Era deșteaptă, frumoasă, puternică, plină de feminitate și de senzualitate.  Era esența frumuseții și a iubirii.

Ce-ți place la înfățișarea ta?

Gleznele. Subțiri și elegante.

Care e cel mai prețios obiect pe care-l deții?

Un cristal de cuarț roz.

Cine ar juca rolul tau intr-un film?

Meg Ryan.

Ce-ți reproșezi cel mai des?

Că-s dură. Că sperii oamenii. Că n-am răbdare. Că vreau tot.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi urmat actuala carieră?

Cred că aș fi fost o actriță bună. Sau un bun psiholog.

Cum ți se spunea când erai mică?

Pisica!

Care e cea mai mare realizare a ta?

În plan personal, Maria și Vlad. Profesional, că am reușit să mă reinventez după ce am plecat din televiziune.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine?

Am avut norocul să se spună multe lucruri frumoase despre mine. „Doamna Observatorului”, „Mama Țării lui Andrei”, „Cea mai bună mamă”, „Cel mai bun CSR-ist”… Și sunt recunoscătoare pentru asta. Dar, știi… cel mai frumos lucru despre mine încă nu s-a spus. Sper să îl aud înainte să devină postum.

Cum ai dori să-și amintească posteritatea despre tine?

Dincolo de tot ce voi lăsa în urmă, mi-ar plăcea ca lumea să își aducă aminte de mine drept „cea care n-a renunțat niciodată să creadă că se poate!”.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

17 + six =