Am avut șansa de a vedea aseară, la Apollo111, ultima reprezentație din 2018 a spectacolului de autor „Neverland”. E o montare minunată și îmi doresc nespus să găsească mijloacele financiare de a fi reluată și în 2019, întrucât e o realizare destul de costisitoare, însă merită cu prisosință să fie văzută de cât mai mulți oameni. One-Woman-Show-ul cu o Ioana Flora dominând scena vreme de un ceas și jumătate surprinde, cu o acuitate și o elocință tipice universului de expresie artistică al regizoarei Iulia Rugină, o Românie pe care se cuvine să o vedem așa cum e.
Ce probă mai concludentă a contemporaneității acestui spectacol doriți, decât faptul că fix în seara în care am asistat la piesa inspirată de o fată care a dansat cu Michael Jackson, un băiat câștiga „Vocea României” imitând de mama focului Megastarul?! Sau ce părere aveți despre faptul că un spectacol care aduce pe scenă tragedia de la Colectiv e montat în luna în care Gabriel Oprea revine – mai alb, mai curat, ca în reclamele proiectate în „Neverland” ca să ne amintim la ce prostii căscam gura după Revoluție – în fruntea partidulețului său? Dincolo de expresii ale recurenței românești, aceste felii de realitate suprapuse elementelor artistice converg spre o singură concluzie: da, suntem o națiune de Peter Pani incapabili să ne maturizăm, într-o perpetuă derivă.
Îngăduiți-mi să continui seria retoricelor: știți ce mi s-a părut mai zguduitor în „Neverland” decât chiar evocarea momentului Colectiv, despre care nu găsesc încă puterea de a mă exprima public – și o apreciez enorm pe Iulia Rugină, fiindcă reușește? Secvența duelului prezidențial dintre Emil Constantinescu și Ion Iliescu. E o bornă istorică, înglobând marea dezamăgire a libertății noastre de după 1989: ne-am pus atâtea speranțe în schimbare, iar cel care a coagulat la un moment dat aspirațiile populare de reformă nu doar că le-a compromis, dar a ajuns și un sinecurist jalnic al guvernării dobitoace de azi.
Și am mai avut o șansă legată de acest spectacol – cea de a-i lua un interviu Iuliei Rugină. Răspunsurile sale constituie, am avut aseară această revelație, o cheie de înțelegere a debutului său teatral. Nu e necesară însă o decriptare specială, „Neverland” e un spectacol extrem de accesibil, în mare măsură, și datorită abilității remarcabile a regizoarei de a transpune în opere artistice limbajul natural, așa cum se întâmplă și în „Love Building” sau în „Să mori de dragoste rănită”
Urmărind deznodământul piesei, în care eroina își găsește „Neverland”-ul, mi-am amintit de ce scria pe zidurile pragheze în urmă cu o jumătate de veac: „viața e în altă parte”. În această lectură, putem înțelege că tragedia românească pusă în scenă de Iulia Rugină are și componentă universală: nu suntem deloc unici. Suntem doar printre europenii derutați care și-au dorit libertatea, iar când au dat de ea, n-au știut s-o utilizeze.
Spectacolul multimedia „Neverland”, adus pe scenă de cineasta Iulia Rugină, e filmul derivei și al neîmplinirii noastre post-revoluționare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

thirteen + 8 =