Dan C. Mihăilescu, „vrednic gazetar cultural şi-un pitoresc personaj al vieţii literare” (cum se autocaracterizează în chestionarul de mai jos), întoarce azi pagina spre o nouă emisiune. Așa stă scris în invitația la un eveniment găzduit de Hanul Gabroveni, unde Mihăilescu și Iulian Stanciu, CEO eMAG, vor povesti despre noul format al emisiunii.

Revenirea emisiunii lui Dan C. Mihăilescu e o veste excelentă. Mai mult decât faptul că publicul se va putea bucura din nou de o prezență fermecătoare și doctă, ca să menționez doar două dintre atributele aparițiilor lui Dan C., e îmbucurător faptul că proiectul nu a fost abandonat. Într-un fel, e un mic indiciu de normalitate – societatea civilă a lansat un semnal de panică legat de încheierea vechiului contract al omului de litere, iar acest semnal a fost receptat și, iată, s-a găsit și o soluție. În egală măsură, surprinzătoarea mobilizare arată că, încet-încet, putem salva nu doar copaci din calea proiectelor abracadabrante ale primăriilor, ci și acte culturale, oricât ar părea cele din urmă de nișate.

Bref, e de bine! Să-l urmărim pe omul care readuce cartea așa cum am făcut-o și până acum, din această iarnă, pe o nouă platformă. Iar dacă v-a lipsit, citiți-i confesiunile pe care mi le-a încredințat în urmă cu trei ani!

Dan C. Mihăilescu: „H.-R. Patapievici a spus că aș fi un Sainte-Beuve al istoriei literare româneşti”

De ce te temi cel mai tare?

De spitalizarea românească.

Care e prima ta amintire?

Că sunt smuls de maică-mea din pătuţ (aveam doi, trei ani), de groaza tatălui, şi coborât în fugă pe o scară spiralată. Nu reţin dacă m-a scăpat din braţe sau nu şi, deci, n-am să ştiu niciodată dacă de acolo-mi vine bâlbâiala.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce?

Pe Tania, soţia mea. Ne ştim din 1972, ne-am căsătorit în 1976 şi suntem în 2013: tot atâţia ani în care nemăsura mea admiră nesmintit echilibrul, armonia, chibzuinţa, discreţia, seninătatea, pe scurt: înţelepciunea ei.

Ce îți place la înfățișarea ta?

Din înfăţişarea exterioară, nimic. Din peisajul interior, idealismul părţii angelice, altruismul şi buna dispoziţie cu care-mi administrez excesele.

Care e cel mai prețios lucru pe care îl deții?

Credinţa în bine.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Poate Orson Welles, chit că eu mi l-aş dori pe Al Pacino.

Ce-ți reproșezi cel mai des?

Nemăsura, coté-ul reactiv, nesiguranţa, logoreea.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Dacă nu medic pediatru, în orice caz duhovnic.

Cum ți se spunea când erai mic?

Nuţică (bunicii), Bibiloi (unchiul şi mătuşa), Lucică (maică-mea).

Care e cea mai mare realizare a ta?

Fiica noastră, Ana Maria.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

Că aş fi un Sainte-Beuve al istoriei literare româneşti (Horia-Roman Patapievici).

Cum ai dori să-și amintească  posteritatea de tine?

Un vrednic gazetar cultural şi-un pitoresc personaj al vieţii literare.

7dd7832f39e56a9d728d4123ec2d3a8a

Foto: „Esquire”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ