1

Primesc, cu bucurie, cartea „Maimuța carpatină“ de Radu Paraschivescu, unul dintre acei oameni de litere care izbutesc un neverosmil echilibru între profund și zvăpăiat, între ironie fină și bășcălie caustică. Volumul, publicat la Humanitas, conține o precizare a autorului: „textele din «Maimuța carpatină» au apărut, în perioada 2006-2013, în revista «Esquire», căreia nu încetez să-i laud varietatea subiectelor, sprinteneala și umorul“. Întrucât sunt coleg de etaj cu cei de la „Esquire“, nu se cuvine să-i complimentez și eu, deși, ca vechi cititor, îmi vine. În schimb, despre Radu pot scrie așezat că, ăăăăă, hai să nu fiu ridicol, că n-are nevoie de complimentele mele un om de carte și de presă cu totul special, care știe să nu te alunge cu erudiția lui înspăimântătoare. De fapt, în scris, Radu practică acel gen de fotbal pe care nu-l veți vedea nici la FIFA 2014: execută scărițe cu spatele, pune stop cu ceafa, marchează cu călcâiul de la mijlocul terenului, îi iese folha seca din cădere și toate astea, când încă nu și-a legat șireturile.

2

Atât, vă las să vă delectați cu câteva extrase:

„Astăzi, în jungle atâtor trasee, traseismul dobândește pentru mulți naturalețea respirației.“

„Ce-i acolo, pe televizor? Un pește de sticlă, cu picățele maro, ca burta de căprioară. Bietul de el, se simte pe macrameul pe care l-a așezat mâna gazdei ca peștele pe uscat“.

„În funcție de nația aparținătoare, turistul comunică un mesaj  dincolo de sensul strict al vorbelor. Românul încearcă voluptatea injuriei, suduind cu voce tare și bucurându-se că (aproape) nimeni nu-l pricepe“.

„Liceenii fuck and roll și partenerii lor didactici au deopotrivă norocul și ghinionul libertății.“

„Imaginația românului își mai dă o dată-n petic și așază pe tejgheaua cu prenume câteva variante cu pendulare între poetic și ridicol: Crenguța, Ulm, Lămâița, Ghiocel, Sulfina, Crin etc.“

3

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × two =