Pe la 1750 î. Hr., pe vremea regelui Hammurabi, cel care a emis celebrul cod de legi, se trăia acceptabil în Babylon. Berea se dădea în regim de barter și fiecare cetățean se bucura zilnic de o porție, mărimea acesteia depinzând de statutul social. Încă de pe atunci foarte populară, berea era folosită și ca rest, în taverne, de unde și ispita unora de a jongla cu turnatul, ceea ce era însă extrem de riscant – o pravilă a lui Hammurabi prevedea că înșelătoriile cu bere atrăgeau pedeapsa capitală, în acele cazuri, prin înec.

Ce încerc să vă spun circa patru mii de ani mai târziu prin această istorioară e simplu: berea ALE e socotită cea mai veche din lume. Acest soi se deosebește de berea Lager, cea mai răspândită pe glob, prin procesul de fabricație și, mai ales, prin tipul de drojdie folosit – în cazul ALE, e unul de fermentație superioară.

Am și povești personale legate de modul în care am făcut cunoștință cu berea ALE. Primele experiențe s-au petrecut în străinătate – ca jurnalist sportiv, călătoream des, ceea ce nu e neapărat de invidiat, întrucât mai târziu, când mi-am permis și câteva vacanțe, aveam să înțeleg că fusesem peste tot și nu văzusem nimic, pe invariabilul traseu aeoroport-hotel-stadion-aeroport. Întâmplător, primele ocazii în care am băut ALE au survenit chiar în Anglia și în Belgia, adică țările care au ignorat, la începutul secolului trecut, nemaipomenita expansiune a producerii de bere, rămânând fidele vechilor tipuri de ALE.

Era o toamnă nesperat de caldă și de uscată pentru Albion când am avut șansa să văd pe viu un meci de fotbal, de coada clasamentului din Premier League, strașnic pentru publicul insular și teribil de plictisitor pentru un continental: un 0-0 fără șut pe poartă. Nici nu mai contează cine juca, oricum nu niște nume rezonante în Europa, am reținut doar angajamentul fizic, alunecările ca pe tobogan și câteva centrări (ce-i drept, suficient de lungi ca să admiri curcubeul), la care exultau când o peluză, când alta. După meci, am ajuns într-un pub, la „analiză”. Eram înfometat – micul dejun din țara breakfastului și a stânjenelii, vorba lui Julian Barnes, se consumase de multă vreme –, habar n-aveam ce să comand în afară de „fish&chips”, în plus, eram și cătrănit că fusese interzis fumatul în incinte. Văzându-mă așa, câțiva fani cu care făcusem cunoștință m-au consolat: stai liniștit, e pub-ul plin de ALE. La primul pahar, umorile dispăruseră, făcând loc unui gust cum nu mai încercasem. La al doilea, microbiștii, mulți dintre ei australieni, îmi deveniseră prieteni – nu mă mai scoteau din amicalul „mate”, un fel de „frateee!” la noi, sau „journo”, căci aflaseră cu ce mă ocupam. La al treilea, am convenit că fusese un meci pe cinste, iar băieții, de nota 10, nu ca „domnișoarele” vedete care-și feresc gleznele și-și fac freza în pauză (cred că era o aluzie la Beckham).

A doua poveste cu ALE vine din Belgia, de prin zona Pieței Mari din Bruxelles . Mai fusesem acolo, testasem destule tipuri de bere cu fructe, dar când am văzut o bere ALE, am zis că-i musai să o încerc. De data asta eram OK, veneam de la un restaurant la care mâncai scoici pe săturate la un preț unic. Sorbeam agale, înconjurat de amici, dintr-o ALE, la o măsuță de pe străduțele care dau în Grand-Place. Ospătarul, valon de felul lui, și-a dat jos șorțul când l-am întrebat care-i diferența dintre Lager și Ale. S-a așezat și, tacticos, ne-a ținut, pe mine și pe colegii mei, numai în pilde despre bere toată seara. Așa am aflat și-un proverb din Egiptul Antic – „gura unui bărbat fericit e umplută cu bere” – ba și o zicere atribuită lui Platon („înțelept a fost cel ce-a inventat berea”).

Noaptea, la hotel, colegii mi-au spus că omul și-a făcut vânzare cu noi: curgeau exemplele, curgea și ALE-ul (care n-a fost din partea casei, desigur!). Dar le-am retezat-o discret, nu se cuvenea să vorbească de rău un prieten, fie el și de-o seară…

Cu aceste amintiri, presupun că e ușor de ghicit de ce m-am bucurat când am auzit de lansarea Bergenbier ALE în România, o bere blondă specială, în ediție limitată, produsă de maeștrii berari de la Bergenbier după o rețetă originală.

Bergenbier ALE - CAN 4 pack

E o bere cu personalitate, are deja și un jurnal virtual!

Am dat o fugă și la Carrefour Băneasa, unde a fost instalat un bar Bergenbier ALE ad-hoc. Acolo m-a întâmpinat un barman la patru ace, care m-a îmbiat cu o sticlă de bere.

Am gustat-o și am tras două concluzii: prima – e ALE în toată regula; a doua – mai merge una! Ultimei concluzii nu i-am dat însă curs: Băneasa e destul de departe de locul în care stau și, oricum, cred că închideau cam devreme pentru prima mea întâlnire cu o ALE autohtonă!

Bergenbier ALE

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 4 =