În Casa Jurnalistului, unde s-a refugiat din cauza mogulilor, a crizei, a desacralizării unei profesii nobil de liberale, a spaimei că s-ar putea contamina de la atâta amatorism și pișcotăreală și din prea multe alte motive, presei îi e cald și bine. În această casă, lucrurile se fac onest, temeinic, sănătos, profesionist, ca pe vremuri. Și nu orice vremuri, ci acelea în care știrea nu exista până nu era verificată, reportajul nu se publica dacă nu era pic de talent la bază, iar munca de teren nu era suplinită de unii buni la toate, care s-au numit, pe rând, Mediafax ori Google.

Dar vedeți voi, ca presa să mai poată sta în această casă de unde actul jurnalistic nu iese pe ușă până nu e șlefuit, e nevoie de ceva mai mult decât de competență și probitate profesionale care sfidează case publicistice mult mai mari.  Îi cunosc pe băieții de la Casa Jurnalistului ca pe niște meseriași adevărați. Sunt de toată isprava și încrederea. De aceea, îi îndemn pe cei în stare să contribuie nu într-o simplă casă editorială, ci într-o presă curată. Ca să avem calitate, mai trebuie și caritate.

CÂT DE SIMPLU!

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

15 − 7 =