În exclusivitate, Răzvan Ionescu, Andrei Crăciun, Cristi Delcea și Mihai Voinea răspund la 10 întrebări despre site-ul Recorder.

În lumea, totuși, mică a presei românești – puțini am fost, mulți am rămas – apariția site-ului Recorder cred că e cel mai însemnat eveniment al verii lui 2017. Am privilegiul de a-i cunoaște îndeaproape pe cei patru jurnaliști de la această publicație. Am lucrat împreună. Am trecut toți prin școala de presă a unui departament de la un ziar „generalist” care a schimbat fața presei sportive. Am rămas amici, prin urmare, mi-am permis să-i rog să întrerupă lungile ore petrecute la treabă ca să răspundă la 10 întrebări legate de ei și de site-ul lor (vai, ați citit-o pe aia cu madam Grapini scriitoare? :)))

„Like-ul și share-ul țin în viață media de sute de ani. Doar că acum avem și butoane” 

De ce Recorder? De ce acum?
Răzvan Ionescu: Pentru că Recorder cuprinde cel bine valorile și atributele jurnalismului nostru: curat, cinstit, realitate frustă, relevant, spectaculos, emoționant, curajos. De ce acum: poate și pentru că n-am avut curajul mai devreme. Acum, însă, și noi, și publicul se pare că suntem mai pregătiți pentru Recorder.
Andrei Crăciun: Recorder pentru că înregistrăm realitatea, fiindcă asta trebuie să facă jurnalismul. Reporterul e în primul rând o privire către lume. Pentru că era nevoie de noi.
Cristi Delcea: Recorder, pentru că ne ocupăm tot mai mult timpul cu  jurnalismul video. Acum, pentru că acum am simțit că suntem suficient de maturi încât să ne apucăm de așa ceva.
Mihai Voinea: Pentru că în ultimii zece ani am făcut de toate, mai puțin asta: să punem pe picioare o publicație nouă, care să depindă exclusiv de munca și de ideile noastre.

Ce obiectiv major aveți?
Răzvan Ionescu: Să transformăm acest schimb incredibil de energie cu publicul într-o instituție.
Andrei Crăciun: Să reușim să trăim din Recorder. Nu e doar locul nostru de muncă. Suntem acționari la această mică întreprindere media. Și vrem ca ea să crească și să fie utilă în schimbarea în bine a României.
Cristi Delcea: Să punem bazele unei instituții de presă. Nu vrem ca peste ani să fim tot noi cu jucăria asta în brațe. Vrem să aducem la Recorder cât mai mulți jurnaliști buni.
Mihai Voinea: Să construim o redacție alcătuită din ziariști onești, care au idei comune și care se pot suporta unul pe altul.

Ce și cui aveți ceva de dovedit?
Răzvan Ionescu: Noi credem, în pofida pesimismului generalizat din breasla noastră, că n-a existat niciodată un moment mai bun pentru jurnalismul adevărat.
Andrei Crăciun: Nu cred că avem ceva de dovedit cuiva. Am făcut presă la cel mai înalt nivel (românesc) mai bine de un deceniu. Acum mai mult întoarcem către public. Recorder nu vrea să vă plictisească. E ziarul pe care l-am visat toți mereu, și pe care acum putem să îl ridicăm.
Cristi Delcea: Nu vrem să dovedim, nu cred că avem orgolii. Vrem să facem un serviciu public iar Recorder să devină un loc interesant, în care ziariști de toate vârstele să poată sta la o masă și să învețe unii de la alții.
Mihai Voinea: Celor care nu mai au încredere în forța acestei meserii, fie că sunt politicieni aroganți sau cetățeni deznădăjduiți. Tuturor vom încerca să le dovedim că România are nevoie mai mult ca oricând de jurnaliști curajoși și liberi.

Ce vă recomandă pentru performanță în jurnalism?
Răzvan Ionescu: În publishing, cel puțin în ce mă privește, n-a avut nimeni, în ultimii 15 ani, ocazii și oportunități să facă atât de multe greșeli. Și să invețe din ele.
Andrei Crăciun: Munca. Disponibilitatea la efort. Suntem un fel de Bănel Nicoliță ai presei, dacă vrei să glumim.
Cristi Delcea: Că nu ne luăm prea tare în serios și că, în general, suntem muncitori și curioși.
Mihai Voinea: Pasiunea pentru această meserie, oricât de tocit ar suna.

Credeți că like-ul și share-ul pot ține în viață un produs nou în media?
Răzvan Ionescu: Like-ul și share-ul țin în viață media de sute de ani. Doar că acum avem butoane pentru asta.
Andrei Crăciun: Nu. Banii pot ține în viață un produs, în media, și oriunde altundeva. Banii vor veni de la cititori prin donații și de la companiile cu care vom intra în parteneriate de publicitate (nu oricum, nu în orice condiții, Recorder este un loc de elită, și așa va rămâne).
Cristi Delcea: Nu. Like-ul și share-ul au totuși un rol important. Ne dau încredere acum, la început. Fără validarea asta, am începe, pe bună dreptate, să ne gândim că suntem pe drumul greșit. Așa că reacțiile de pe Facebook nu pot ține în viață un produs media, dar lipsa lor îl poate distruge.
Mihai Voinea: Nu-l pot ține în viață, dar îl pot ajuta să găsească surse de supraviețuire.

Care e cel mai bun lucru pe care l-ați făcut în presă până acum?
Răzvan Ionescu: Câteva proiecte și reforme cu rezultate pe termen lung.
Andrei Crăciun: Am fost om.
Cristi Delcea: Am scutit societatea de un impostor care n-are chef de nimic: eu – făcând orice altă meserie.
Mihai Voinea: Am reușit să mă feresc de blazare.

Ce aveți voi și n-au alte site-uri de media?
Răzvan Ionescu: Sperăm într-o îmbinare mai fericită între valorile jurnalismului tradițional și viteza publishingului online.
Andrei Crăciun: Am trăit toată viața cu puțin și am dat înapoi mult. Cred că asta se vede. Dacă pui suflet, se vede.
Cristi Delcea: Avem ceva experiență, avem background, ne mișcăm repede și, nu în ultimul rând, avem harfă. Suntem niște mari harfiști 🙂
Mihai Voinea: N-ar fi corect să analizăm ce n-au ele, dar putem să spunem ce avem noi: chef de muncă, experiență și dorință de a schimba câte ceva în lumea din jurul nostru.

Ce subiect v-ați dori să faceți, în primul și în primul rând, pe Recorder?
Răzvan Ionescu: Transmisia live de la nașterea celui care va fi redactor-șef la Recorder în 2050.
Andrei Crăciun: Subiectul următor.
Cristi Delcea: Lucrăm deja la el.
Mihai Voinea: Se face!

De ce v-ați apucat de presă?
Răzvan Ionescu: Pentru că e singura meserie care îți oferă, deopotrivă, bucuria că în fiecare zi e altfel și voluptatea participării la câte o fărâmă de istorie.
Andrei Crăciun: Eu nu aș putea face o altă meserie. Cred că asta e un fel de explicație pentru destin.
Cristi Delcea: Am fost cu toții cititori de ziare. Am crescut cu ziare. Ce altceva puteam face?
Mihai Voinea: Mi s-a părut că asta e ce pot să fac cel mai bine.

Definiți fiecare „harfa”, ca să-nțeleagă lumea ce-i cu rubrica voastră!
Răzvan Ionescu: Cel mai bun răspuns a venit de la un cititor: „Dacă ar trăi Caragiale, probabil ar arunca un ochi pe Recorder înainte să scrie ceva”.
Andrei Crăciun: Harfa nu se poate defini. Harfa se trăiește. România e la fel de plină de harfă, cum e de impostură. Harfa este motivul pentru care nu am emigrat din țara asta – atât de mult ținem la ea.
Cristi Delcea: Harfa este vocea comună a României. De fapt, acest concept este intraductibil, el există numai aici și e ceea ce ne ține pe toți în țară: spectacolul românesc al ființei. Deși nu pot verbaliza, milioane de români din diaspora au cu toții un mare gol în suflet. Le e dor de harfa românească. Exemplu: reportarii Recorder cinau, acum câțiva ani, pe o terasă din centrul Budapestei. Un cerșetor se apropie și întinde mâna. Reporterii Recorder răspund acestui gest cu naturalul: „N-avem tati, suntem vai de pula noastră“. În acel moment iese la iveală că cerșetorul este român. Se luminează la față, mâna cu care cerșește devine vioaie, dă cu șapca de pământ și spune: „ah, ce dor mi-a fost de vorbele astea“. Cam asta este harfa.
Mihai Voinea: Harfa nu este o glumă, un moft sau o aroganță. Este tabloul cel mai fidel al României de azi.

  • Mă puteți găsi și pe pagina de Facebook a blogului.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seventeen − 1 =