„Regele Lear” la TNB. Acesta e marele teatru pe care-l așteptam!

„Regele Lear”, care a avut premiera duminică seara la Sala Mare a TNB, este un spectacol mirobolant și grandios, demn de marele teatru. Montarea, o rapsodie în alb-negru datorată nonconformistului regizor georgian David Doiașvili, ar putea fi jucată pe orice scenă de prestigiu din lume. Și ar smulge, fără doar și poate, ovații în picioare, cum s-a întâmplat în București.

Noul „Lear” de la Național aduce pe Scena Mare o distribuție stelară: Mihai Constantin, în rol titular, preia uriașa povară a rolului jucat de tatăl său în urmă cu patru decenii sub bagheta lui Penciulescu. Se va vădi o coroană grea, dar pe care va izbuti să o poarte în cele din urmă cu statura, devoțiunea și harul impuse de o prestație principală din „careul” tragediilor shakespeariene – „Lear”, „Hamlet”, „Othello”, „Macbeth”. Îi ține hangul cel mai mare actor tânăr din România, Marius Manole.

Acesta își trece în cont o bufonadă pe care numai un tragedian autentic o poate calibra – căci râzi în toate felurile cu putință de modul în care glăsuiește, se gudură, cade acrobatic, se bălăcește, se tupilează, se arcuiește, țopăie, se contorsionează Bufonul. În prolog, în secvențele proiectate în care Manole maimuțărește agasantul prototip al reporterului de covor roșu, râzi fără pauză. Dar când, îmbrăcat în zdrențe și ud până la piele, escaladează scaunele din sală, printre spectatorii înmărmuriți, recitând nemuritoare sonete, Marius întruchipează, solemn și zguduitor, tragedia ultimă.

Îi secondează o garnitură de actori omogenizată de regizor – cu inerent subiectivism cronicăresc, îi evidențiez pe hărăzitul, nestăpânitul Istvan Teglas (Edgar) și pe Ioan Andrei Ionescu, care se achită memorabil de o sarcină dificilă, în rolul Gloucester.

Toate aceste mostre de virtuozitate sunt potențate de o viziune regizorală rocambolescă. Și de o scenografie, întrucât și aceasta îl are ca autor pe omul de teatru georgian, ce seduce. Scena se ridică și coboară, plouă de-a binelea, cu apă și cu confetti, se varsă găleți cu nemiluita, rivalii sunt imobilizați cu capsatorul, scaunul unui infirm devine suportul unui act sexual torid, modulele se transformă în ecrane de proiecție pentru niște visuals „film în teatru”. Decorul epatează, dar sfârșește prin a subjuga, grație minimalismului, funcționalității, modernismului. Se încadrează excelent în antagonismul cromatic al spectacolului costumele realizate de versata scenografă Liliana Cenean. Li s-ar cuveni un Oscar autentic, nu unul ironic precum cel pe care îl primește Bufonul, în scena ce satirizează festivismul găunos din Cetatea Filmului și tracul de premiere al actorilor puțini la minte. Costumațiile nu doar că pică turnate pe actori, dar sunt create cu migala și imaginația cuiva care respectă în același timp eticheta medievală și îndrăzneața tendință a mileniului curent. Hainele din piesă sunt efectiv trendy înaintea vremurilor – te fac să-ți dorești să ajungă mai repede la modă corsetul masculin, bluzele brodate ori cămășile lungi cu poale plisate, purtate peste pantaloni și sub surtuc. Și tot demnă de un premiu al Academiei Americane e muzica originală, semnată de georgianul Nikoloz Rahveli Memanișvili. Pur și simplu, e minunată, un triumf al ilustrării sonore elaborate pentru un spectacol-maraton.

„Regele Lear” la TNB dezvăluie, fără tăgadă, actualitatea Marelui Will. Cum a anticipat Shakespeare rezultatul alegerilor de la noi? Simplu, punând în gura unui personaj următoarea replică: nenorocirea e că nebunii îi conduc pe orbi. Valabilă și peste veacuri de când a așternut-o fiul lumânărarului din Stratford-upon-Avon. E o sinteză pertinentă a rezultatului alegerilor, de care am aflat, cei prezenți duminică la Teatrul Național din București, în pauza piesei, fix la ora la care se dădeau primele exit poll-uri ale unui scrutin pe care profesorul Vladimir Tismăneanu l-a caracterizat teatrologic: „Largo desolato”.

Pe cât de măruntă ne-a fost opțiunea electorală duminică, pe atât de măreț a fost acest spectacol care te transportă într-o altă lume, una în care arta făcută aici are anvergură și universalitate.

Nu pot încheia fără două vorbe despre Sala Mare a TNB – e splendidă. Repet, acesta e marele teatru pe care-l așteptam, nestemata stagiunii.

„Regele Lear” la Teatrul Național din București „I. L. Caragiale”

Regia și scenografia: David Doiașvili

Cu: Mihai Constantin (Regele Lear)

În distribuție: Marius Manole (Bufonul), Ioan Andrei Ionescu (Gloucester), Gavril Pătru (Kent), Monica Davidescu (Goneril), Crina Semciuc (Cordelia), Raluca Aprodu (Regan), Istvan Teglas (Edgar), Tudor Aaaron Istodor (Edmund), Lari Giorgescu (Oswald), Silviu Mircescu (Ducele de Cornwall), Rareș Andrici (Ducele de Albany), Pavel Ulici (Ducele de Burgundia), Idris Clate (Regele Franței).

Costumele: Liliana Cenean.

Coregrafia: Florin Fieroiu.

Muzica originală: Nikoloz Rahveli Memanișvili.

Mă găsiți și pe pagina de Facebook a blogului.