Preiau, stupefiat, o nouă culme a obsecviozității din presa română, cu mențiunea că până și primul-ministru a sesizat enormitatea. E textul transcris de Guvernul României  după o emisiune de la o televiziune de casă, având ca temă „Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii“. Așadar, scriptul: „Reporter: Bună ziua, bine v-am găsit. Suntem în direct de la Washington DC. România TV este în direct de la Washington DC. În studio, alături de mine, omul momentului, practic – premierul României, Victor Ponta. Bună ziua, mulţumesc că sunteţi alături de noi. Victor Ponta: Mulţumesc. La aşa o prezentare, nici nu ştiu ce să mai zic. Vă rog. Reporter: Sunteţi omul zilei pentru că… Victor Ponta: Credeam că ziceţi de domnul Chireac că e omul momentului“.

Bun, să convenim că primul-ministru s-a salvat dintr-o situație stânjenitoare cu ajutorul umorului. Dar, serios, să-i spui în față așa ceva unui om politic, ca reprezentant al presei, evocă poate cele mai penibile scene de servilism din istoria post-decembristă: interviurile de la Televiziunea Română ale Rodicăi Becleanu cu Ion Iliescu (în treacăt fie spus, Alexandru Vărzaru a relatat cândva în „Kamikaze“ altă mostră de slugărnicie, venind vorba de acea ziaristă. Zis-a Alexandru Mironov, căutând să cauționeze iubirea fierbinte a duduii de presă față de Iliescu – „atunci toată televiziunea română era cucerită de președintele Iliescu, care era un om care aducea pacea.“).

Adaug la acest peisaj mirific informația, pe surse credibile, că, tot la Washington,  un anume coordonator cu atribuții de director în televiziunea publică l-ar fi luat de umăr, amical, pe premier. O zi glorioasă pentru presă, o zi glorioasă pentru jurnalistul care relata înaintea atârnării de delegația lui Victor Ponta: „A trecut ceva timp de când n-am mai urcat într-un avion oficial… Retrăiesc, așadar, zilele glorioase petrecute în mijlocul vârstei mele. Voi simți aerul puternic al democrației americane într-un context absolut special: vizita unui șef al Guvernului român la câteva zile după un moment de mare cumpănă pentru singura putere mondială – riscul intrării in default financiar“.

Bref, retrăim decenii de împliniri mărețe – dacă doriți, citez tot refernul îndrăgit de odinioară : „Trăim decenii de împliniri mărețe/ Trăim decenii de muncă și avânt/
Trăim decenii de vis și frumusețe/ Trăim decenii de înțelept cuvânt“. Dacă aș lucra la o publicație satirică independentă (avem și vreo două săptămânale foarte dependente…), aș scrie că Victor Ponta nu e omul momentului, ci gnomul momentului, adică acel spirit care locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile ascunse, chit că nu mi-e clar dacă premierul vrea să scoată comoara aia, iar deputatul s-o țină acolo ori invers. Aș mai zice că se face cam mult zgomot pentru o vizită oficială al cărei succes major e că Victor Ponta a fost distribuit, în locul lui Billy Crystal, să joace în „Gigantul meu“, alături de Big Ghiță. Ceea ce nu-i de colea, că la televiziunea celuilalt Ghiță oricum Ponta joacă zilnic. As himself.

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four × 4 =