Anul acesta și-a celebrat majoratul, dar știu acest loc de-o viață. E pe strada George Călinescu nr. 4 A, adică în Dorobanți, dar nici clientela, nici personalul de aici nu se comportă ca în acea zonă asimilată atâta vreme cu una de fițe. Fiind vechi de 18 ani, mi-e imposibil să-mi amintesc cu exactitate când l-am descoperit, dar de fiecare dată când revin la White Horse am mica satisfacție de a constata că mai sunt locuri pe lumea asta unde lucrurile bune nu se schimbă, fie că e vorba despre vestitele aripioarele de pui marinate sau de gujoane, fie despre de-acum proverbialul tort de bezea cu ciocolată.
Am pomenit despre pui întrucât percepția, cel puțin între cunoscuții mei, este că White Horse (cu o capacitate totală de 120 de persoane, la care se adaugă 50 de locuri la terasă umbrită) ar fi un pub, ceea ce la parter și este: un spațiu foarte British, cu meniul și obiceiurile de consum aferente. Sus însă e un restaurant cu bucătărie internațională, precum și ceva ce deosebește acest Cal Bălan de restul localurilor pe care le frecventez – un loc de joacă, de 80 de metri pătrați, pentru copii! De aici, și modul în care sunt împărțiți clienții restaurantului: cei care vin în zilele lucrătoare să prânzească și cei din weekend, familiști cu copii, răsfățați cu meniu bio, adică produse de fermă, de la rață, curcan, pui până la delicioasa mangaliță (carnea de porc socotită un fel de somon!). Evident, clienții pub-ului au propriile lor preferințe, dar bazate tot pe produse proaspete – aici, nu veți găsi, vorba aia, meniul de 19,90 lei de la localurile de cartier.
Ecranul de proiecție și cele trei televizoare fac din White Horse și un loc optim pentru vizionări de evenimente sportive (tenisul merge excelent în ultima vreme, inutil de precizat de ce), aici fiind însă o atmosferă propice și pentru prezentări, seminarii, în general, pentru evenimente corporate care de-a lungul anului, dar mai ales în decembrie, transformă restaurantul într-ul loc extrem de solicitat.
Una dintre vedetele culinare de aici e mușchiul de vită pe piatră vulcanică încinsă. Costă 68 de lei, dar face toți banii, v-o spune cineva care nu poate fi suspectat că ar deveni vreodată vegetarian, ceea ce nu-i neapărat un motiv de laudă, dar nici de vreo jenă!
Ar fi multe de menționat ca să explic de ce vin an de an – iată, și la majorat – la „Calul Bălan” din Dorobanți cu plăcere, fără să mă simt obligat la o ținută la patru ace. Așa cum la White Horse vin și oameni mult mai cunoscuți decât cel care îți face aceste recomandări, de la Cornel Ilie, popularul solist al trupei Vunk, până la designerul celebrei case Ermanno Scervino. Faimoși ori anonimi, clienții se bucură în egală măsură de unul dintre principiile patronilor: „oamenii cărora le place să mănânce sunt cei mai simpatici din lume, iar noi adorăm să gătim mâncare bună și sănătoasă acestora, într-o atmosferă prietenoasă și relaxată.”
Am lăsat partea mea favorită la sfârșit: terasa. Deschisă de circa trei ani, terasa, mai ales în sezoanele toride, te îmbie cu umbra, liniștea și atmosfera prietenoasă din curte. Riști să uiți ce mai ai în agendă și să zăbovești mai mult decât intenționai!
Foto. Cristi Duminecioiu
– Textele rubricii Restaurante din București de pe acest blog sunt publicate și în „Șapte Seri”.
