Aveam mari așteptări de la One-Woman-Show-ul actriței Marcela Motoc în spectacolul scris și regizat de Lia Bugnar și pus în scenă la Teatrul de Artă. Așteptările mi-au fost întrecute, iar ropotele de aplauze care au răsplătit aseară prestația actriței sunt pe deplin meritate, căci Cella poartă spectatorul printr-un spectru de stări variate.
Grație Marcelei, „Fata din Curcubeu” e un vis roșu-oranj-galben-verde-albastru-indigo-violet pe care-l vei purta cu tine, emoționat, mult după ce vei fi părăsit intima sală a teatrului unde Cella umple scena într-un spectacol de-a râsu-plânsu’.
N-am să pot descrie mai bine decât autoarea acest spectacol: „Piesa e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în șleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe brațul unui evreu supraviețuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ți-a trecut tristețea de adineauri.”
Mă mărginesc să observ că, dacă închizi ochii în timp ce, pe scenă, Cella interpretează cu har cântece ale lui Édith Piaf ori Jacques Brel, te simți transportat din Micul Paris într-un spațiu cu valențe universale, cred că nu-i de colo.

 mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

11 − four =