„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Roxana Șeitan e o prietenă dragă, sufletistă și gata mereu să ajute. Dar acestea sunt niște aprecieri subiective. Obiectiv vorbind, e un cetățean român cu un foarte pronunțat simț al dreptății și al legalității. Deopotrivă, Roxana e un cetățean al lumii pe care o bate în lung și-n lat și de unde revine mereu cu povești fascinante, precum și cu rețete, care îi ies toate de minune.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Că iubesc călătoriile, natura, filmele, quiz-urile și gătitul. Că urăsc grădinile zoologice. Îmi place să văd animalele în mediul lor natural și pentru asta sunt dispusă să călătoresc ca să le văd la ele acasă.
Că sunt curioasă și vreau să știu ce a fost, ce este și ce va fi în orice domeniu.
Că sunt calculată și idealistă.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Cea mai apropiată persoană este sora mea, nu doar pentru că împărțim același ADN, ci și pentru că e alături de mine în toate momentele mele bune și rele. Deși e mai tânără decât mine, de multe ori mă uimește cu momentele ei de înțelepciune. Nu demult mi-a dat un sfat atât de simplu și de clar, care ulterior m-a trimis spre o cale nouă mie,  prin care am aflat răspunsurile pe care le căutam, și m-a scos din bucla în care mă blocasem. Îi rămân profund recunoscătoare.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Cel mai mare bine consider că mi l-a făcut mama că a fost lângă mine toată viața mea: a avut grijă de mine când am fost bolnavă, mi-a făcut cea mai cool costumație de la banchetul de terminare a liceului, m-a luat în prima mea excursie în străinătate, mi-a ridicat moralul după ce am picat la facultate și imediat a venit cu o altă soluție, când eu îmi pierdusem orice speranță.
Binele pe care încerc eu să-l fac pentru cei de lângă mine nu cred că e așa mare, dar îmi place să cred ca e binevenit.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Aș povesti despre momentul în care am reușit să transform, ceea ce văzusem în copilărie la Teleenciclopedia într-o realitate palpabilă. Am mers în Insulele Galapagos, cel mai fascinant loc vizitat de mine, până acum, pe acest pământ. Acolo noi, oamenii, suntem musafirii animalelor, iar ele nu se tem să ne primească în mediul lor natural. Am vizitat o insulă locuită doar de „blue footed boobies” unde, plimbându-mă printre aceste păsări fascinante, care mă lăsau să mă apropii de ele și de cuiburile lor, am văzut frumusețea pură și necondiționată a naturii.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Când a murit tatăl meu, acum 10 ani, am simțit că mi s-a întâmplat cel mai rău lucru care mi s-ar fi putut întâmpla în viața asta. O lungă perioadă de timp am fost amorțită mental și fizic. Încercam să mă desprind de propria mea persoană și să-mi spun că nu e adevărat.
După un timp, am acceptat că tatăl meu nu mai este, că toți suntem trecători pe acest pământ și că amintirile mele cu el îmi aparțin și nu mi le poate lua nimeni. Mi-am dat seama că el și-ar fi dorit el pentru mine să nu las timpul să treacă fără rost și să mă bucur de propria-mi viață, așa cum s-a bucurat și el de a lui. Viața e personală. Fiecare și-o trăiește pe a lui.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
I-aș povesti despre România prezentă, de schimbarea de generații și de mentalitate care simt că se petrece în țara noastră acum. I-aș povesti despre determinarea românilor care încearcă să facă România mai frumoasă, dar și de lipsa de răbdare a multora de a încerca să înțeleagă și să accepte schimbarea. Prezentul e momentul din istorie la care putem și noi contribui.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Nu sunt genul static. Mi-ar plăcea să navigăm cu vapor pe Dunăre de la intrarea în țară până la Marea Neagră cu o oprire obligatorie la Făcăeni.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Tot timpul mă simt bine că sunt româncă, dar sâmbăta asta m-am simțit un pic și mai bine. Am fost la o petrecere la care au venit oameni din foarte multe țări, unii fiind la prima călătorie în România. M-am bucurat să aud că le place țara noastră (oamenii, evenimentele, cultura, mâncarea tradițională și țuica).

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
De cele mai multe ori sunt stânjenită de derapajele unor români, fie din clasa  politică, fie dintre oamenii de lângă noi, dar niciodată  nu sunt stânjenită că eu sunt româncă.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Acum trăiesc în România pentru că aici lucrez, dar nu știu dacă în viitor nu voi pleca în altă țară temporar sau definitiv. Am mai fost plecată din țară timp de patru ani cu serviciul, dar nu m-am simțit ruptă de România, pentru că veneam foarte des în țară.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Pe 2 decembrie este ziua mamei mele și de cele mai multe ori petrecem perioada 1-2 decembrie împreună în țară și câteodată în străinătate. Îmi place să fiu alături de ea în această perioadă.
Când lucram în străinătate am petrecut un 1 decembrie cu comunitatea de acolo la petrecere cu mâncare și muzică românească, la care au venit și foarte mulți localnici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

one + seventeen =