România din 2014, în prag de alegeri prezidențiale, nu e dezbinată de ură. Dimpotrivă. Are un deficit de ură și un prea-plin de dragoste. Dragoste fierbinte, așa cum se cuvine să fie cea de patrie. Căci cum altfel ar putea fi interpretate cuvintele, rostite de o mare actriță a neamului, e drept, nu la adresa patriei, ci a unui slujbaș incompetent al ei, dacă nu printr-o dovadă de dragoste? Desprind doar un fragment dintr-o laudatio zemoasă, declamată în direct, la o oră de vârf, la Antena 3, de Florina Cercel la adresa lui Victor Ponta: “Am întâlnit acum un prim-ministru energic, capabil, muncitor, deschis dialogului, un om care apreciază, respectă valorile culturii româneşti, valorile tradiţionale ale acestui popor”. Firesc, după o asemenea probă de servilism, urmează măcar un post de ministru al culturii, ceea ce ar încununa excelența probată de artistă nu numai atunci când îi lingușește pe șefi, ci și pe colegi.

Gestul actriței intră în siajul unor temenele care au reprezentat pentru destui români un modus vivendi înainte de 1989. Ulterior, însă, a venit vremea în care am putut linguși liber, fără să fim împinși de la spate. Ne-am rafinat adulațiile, am început să ne gudurăm subtil, dar nu ne-am dat în lături nici de la obediență de cea mai joasă speță.

Bref, Victor Ponta a fost victima unei agresiuni: a fost pupat în fund, cu o voce de regină, cum s-a scris despre actriță într-o publicație căreia îi acordase privilegiul unui interviu-omagiu, și politicianul n-a ripostat defel. N-a ridicat ochii-n tavan ca atunci când era clar depășit (iar asta s-a întâmplat la Cotroceni, unde crede că dacă va plagia zâmbetul lui Iliescu, va deveni și popular). A primit deșănțata caracterizare cu seninătatea unuia care dacă e scuipat, zice că plouă.

De fapt, asta e problema cea mai mare la Antena 3, la Gâdea, la Badea și la acoliții lor: nu că îi urăsc pe unii, ci că îi iubesc prea tare pe alții. Sigur, iubirea lor față de întemnițatul Voiculescu, ca și față de oricine li se pare că ar fi demn de pasiunea lor interesată, poate fi nuanțată. Ar fi chiar capabili de dojană, așa cum face un tată orbit de dragoste pentru țâncul care-l bagă la cheltuială cu fiecare geam spart. De cele mai multe ori însă iubesc mistuitor, asumat, în văzul tuturor. Și atunci pupă pe față și mai ales pe dos, pasional, fără umbră de rațiune.

Singurul lucru nelalocul său în acest episod de pupincurism, inspirat intitulat „Noaptea limbilor lungi” în Gândul, a fost cartonul pe care scria Exclusiv. Fiindcă lingușirile nu sunt doar apanajul Antenei 3 sau al RTV-ului. Se găsesc din plin la Realitatea și B1 față de Udrea, ca să nu mai vorbim despre Televiziunea Română, în raport cu puternicii zilei. Acolo, s-a petrecut o mojicie fără margini față de o femeie: Elena Udrea a fost somată să răspundă dacă a fost iubita lui Traian Băsescu. Dar ilustrul necunoscut care a pus întrebarea și prea-cunoscuta simpatizantă PSD din studio au făcut-o tot din dragoste: pentru stăpânii care apreciază coloana vertebrală de tergal, pentru salariu și pentru îndeplinirea misiunii lor de obsecvioși.

Când se petrec astfel de lucruri în această țară, unde doar cu un sfert de veac în urmă aveam un conducător mult iubit și stimat, mi-e rușine că sunt român.

Din fericire, mai sunt atâția români demni, care nici nu pupă, nici nu se lasă pupați, încât rușinea poate fi spălată. Cred că Monica Macovei este unul dintre acești români integri. De aceea, o voi vota. Măcar le-a dat fiori și pupaților, și pupătorilor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

nine − five =