Indeobste plictisitoare, lucrarile Congresului Fonetic International, desfasurat in acel an de Bucuresti, luara o turnura pe care nimeni n-o putuse anticipa. Hodoronc-tronc, ordinea de zi se schimba ca prin farmec inca de la deschidere. In locul obisnuitelor lamentari ale gazdelor (de ce avem doar sapte vocale, noi cei care suntem aici de mii de ani etc) sau de solicitari fara ecou privind drepturi suplimentare care sa le fie acordate semivocalelor intrate in alcatuirea diftongilor si a triftongilor, se citi o Proclamatie a Vocalelor Iritate.

 

Aceasta condamna ferm folosirea excesiva si bombastica a cuvintelor in spatiul public romanesc. Fura identificate zonele in care se cerea o interventie imediata, rapida, devastatoare: continutul mesajelor text schimbate de adolescenti, burtierele televiziunilor de stiri, titlurile din tabloide, testele date de profesori la examenele de titularizare samd. Se lansa un mesaj de sustinere a surorilor consoane, care, desi sunt mai numeroase, sunt niste sunete care intampina obstacole in canalul fonator. Or, datoria vocalelor, care ies liber prin acel canal, este sa se treaca imediat la actiune, pentru salvgardarea igienei din rostirea si transcrierea in spatiul public autohton.

Dezbaterile se incinsera in momentul in care, de la inalta tribuna, se silabisi patriotard convingerea ca asanarea limbii romane vorbite si scrise curent in mileniul trei s-ar petrece si cu imputinarea englezismelor. De ce nu si a turcismelor, se striga dintr-un colt, in timp ce delegatul maghiar tinu, acru si doct, o dizertatie din care reiesea ca revizionismul lingvistic nu foloseste nimanui. In plus, acesta sugera voalat ca e gata sa dezvaluie in cateva mijloace de informare de larga raspandire faptul ca „munka“ si „gond“ provin din limba maghiara si se intreba, retoric, cui i-ar folosi sa se afle ca romanii ori nu aveau cuvinte pentru asta, ori nu muncisera si nici nu gandisera pana sa vina ungurii langa ei! Corul de fluieraturi incheie furtunoasa dezbatere, iar chestiunea fu clasata la adapostul unei rezolutii potrivit careia neologismele nu pot fi contestate la un congres fonetic ordinar.

Si se trecu la fapte. Fu adoptata Rezolutia Ridendo Castigat Mores (avea un subtitlu, De ce uneori lucrurile nu se pot schimba decat daca le ridiculizezi, care starni alte controverse legate de tenta sa vadit comerciala) Primul atac al Vocalelor Iritate surveni asupra SMS-urilor. Toti adolescentii care foloseau prea des in mesajele scrise abrevieri si acronime se trezira cu vocale care schimbau sensul cuvintelor folosite. Bunaoara, celebrul LOL, adica lots of laughs, se trezea de fiecare data cu cate un „a“ in coada, devenind LOLA, ceea ce starnea confuzie, dupa cum au fost si cazuri in care tineri s-au despartit la capatul invaziei vocalelor, mesajul „Pe cine faci tu Lola, tarane?“ fiind de obicei decisiv).

Burtierele de la televiziuni fura urmatoarele victime. Sesizand ca anunturile neconforme cu realitatea erau scrise negru pe galben, Breaking News-urile cazura prada imediat vocalelor. Acestea precedau enuntul cate doua-trei-patru, ca nebunele, si iesea ceva de genul :„Ooooo, accident de masina cu trei victime pe Autostrada Soarelui”, spre disperarea celor care se ocupau de titrari si care jurau ca n-au tastat asa ceva.

Inutil de precizat, invazia vocalelor a facut si victime colaterale: GPS-urile soferilor care conduceau bauti au cedat de la atacul informational al vocalelor, numele strazilor nemaiputand fi pronuntate de robotii care erau porecliti cu gingasie Vasilica sau Mirela. In acelasi timp, politicienii fura expusi oprobriului public printr-o schimbare de o litera care sa ii arunce in ridicol. Astfel, un politician care se lua prea tare in serios in intentia sa de a deveni presedintele tarii se trezi ca peste tot ii apare scris cate un „a“ la sfarsitul prenumelui, transformat intr-unul feminin. Asa veni nu doar sfarsitul sau politic, caci nimeni nu-l mai putea asculta fara sa izbucneasca in ras, dar si al coalitiei din care facea parte, intrucat celalalt lider se temea cel mai tare de femei in politica!

Festele puse la cale de vocale fura curmate insa la fel de repede precum incepusera: pe tastatura unui pierde vara care se straduia sa adauge o postare pe blogul sau personal, la categoria Satire. Cu un ultim efort, vocalele o zbughira din incheierea sa, de teama comentariilor pe care aveau sa le puna trolii de Internet, care nu gustasera farsa lui. SFRST!

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

nineteen + 3 =