Dacă mai vezi o dată “Freak Show”, spectacolul scris, regizat și jucat de Florin Piersic Jr. într-un one-man-show impecabil, ai ocazia să savurezi ceea ce, prima oară, doar ai gustat și ți-a plăcut. În articolul 10 motive indubitabile pentru care Florin Piersic Jr. e un model de reușită (disponibil AICI), m-am referit mai cu seamă la jocul actorului, la prefacerea sa în facerea unui act artistic, așadar la tehnicile de rostire, la omagiile mai mult sau mai puțin evidente pe care artistul le pune în scenă. Fiindcă tocmai am revăzut piesa, de această dată mă voi axa pe text.
“Freak Show” e un manifest. Anti-kitsch, anti-inegalități sociale, anti-ipocrizie, anti-bravadă, anti-fanfaronadă academică, ba chiar anti-consumerism. Dar vă rog nu-l căutați pe Florin în bibliotecă printre autorii de stânga (și, în tot cazul, nu stânga românească, aceasta oricum a fost făcută de râs, ca multe chestii pe la noi, vorba lui Dinescu – după ce am compromis comunismul, acum compromitem și capitalismul!).
Te strici de râs când îl vezi pe scenă pe Gigi Becali, pe inumanul producător TV, pe agentul șarlatan de teleshopping – sunt, acestea, printre cele mai bune momente ale satirei contemporane de pe scenele românești. Numai că satira lui Florin, cu excepția tușelor îngroșate acolo se impune, împrumută ceva din blândețea și cumsecădenia omului care nu se sfiește să se ia singur în tărbacă pe scenă. Ghicești atâta tandrețe din partea lui Florin Piersic Jr. în tabloul cu femeia de serviciu de la Operă ori în cel cu stewardeza încât n-ai cum să nu rezonezi la modul în care artistul flirtează, pe față, cu propriile sale personaje. Iar cel pe care-l îmbrățișează la sfârșit, după ce a fost menționat în alte două tablouri (la prima pomenire e întâmpinat cu hohote, la a doua, deja cu ovații), e și singurul personaj important din spectacol care nu cuvântă: piticul de grădină. Pilduitor pentru convingerile lui Piersic fiul, acest pitic de grădină ne oferă una dintre cheile spectacolului: ciudații suntem noi, cei care au conceput ceva kitschos și inutil, cum sunt prea multe dintre lucruri în mileniul ăsta. Ca să păcălim lumea? Ca să ne păcălim pe noi înșine? Piticul de balcon sau de sufragerie, cu pipa spartă sau ba, știe cu siguranță răspunsurile.
Mergeți să vedeți recitalul actoricesc al lui Florin Piersic Jr. la Godot, pe Blănari. Veți descoperi în sală un public pus în fața unei oglinzi, dar căruia nu i se pare, aidoma unei pițipoance, că e o problemă cu oglinda. Dacă ne-am reflecta mai des imaginea în astfel de ape, ba am și medita apoi un pic – nu mult, cât să-l cauți după spectacol pe chelnerul care ți-a adus o bere înaintea gongului – am fi un strop mai buni. Sigur, presupunând că vrem asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seventeen + 10 =