„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Simona Tache e un om răvășitor de special. Printre atributele care mă inspiră la ea se află și un excepțional simț al umorului – e genul de persoană pe care să o recunoști în scris chiar dacă nu se semnează. În consecință, pisica ei „duce o viață de lux și mai e și celebră pe internet”.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
„S-ar putea să ți se pară arogantă, dacă o întâlnești într-un loc cu lume multă necunoscută, dar să știi că e doar anxioasă social”.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Surorile mele. Una e de sânge, ne-am născut în aceeași familie, iar celelalte sunt prietenele mele, surori prin alegere.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Mi-au făcut cel mai mare bine cei câțiva oameni care au fost de-adevăratelea lângă mine, în cel mai greu moment al vieții mele. Ei spun că i-am ajutat eu să îmi facă acest bine, fiindcă am știut să le spun exact ce nevoi am, nu i-am lăsat să bâjbâie și să-și imagineze chestii. Cui i-am făcut eu cel mai mare bine chiar nu știu, nu-mi vine absolut nimic în minte în momentul ăsta, iar asta e bine, pentru că înseamnă că nu țin o contabilitate a „binefacerilor”. Dacă nu e musai să fie om, o nominalizez totuși pe Mihaela, pisica mea, care duce, datorită mie, o viață de lux și mai e și celebră pe internet.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
N-o să fiu bunică, dar sunt mătușă și de-abia aștept să-i povestesc nepotului meu, Vlad, tot ce-mi amintesc amuzant. Nu mi-ar plăcea să-l plictisesc cu pilde și povești cu tâlc, așa că îmi propun să râdem mult împreună, cu speranța că va învăța, la rându-i, că în viață te poți salva deseori prin umor și prin oameni cu care să îl împarți.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Lumea s-a prăbușit peste mine în martie 2017 și a rămas prăbușită. Am stat sub dărâmături cam un an și încă mă mai extrag de acolo, puțin câte puțin. Am supraviețuit și sunt funcțională, pentru că, făcând o școală de psihoterapie, apucasem să învăț să îmi folosesc toate resursele, de la prieteni la noua meserie, de la sport la ceva medicație, de la toate cunoștințele pe care le am, despre cum poți munci ca să depășești ceva atât de mare și de greu, la motivația de a nu deveni o povară pentru oamenii apropiați.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Despre decembrie 1989, pentru că l-am și trăit. Pe vremea bătăliilor lui Ștefan cel Mare nu mă născusem încă.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Să zicem că pe undeva, prin Transilvania. E cea mai nouă descoperire.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Nu îmi amintesc să mă fi simțit bine pe considerente de naționalitate. Nici măcar când a câștigat Simona Halep.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
Nici stânjenită nu mă simt pe acest criteriu. Nici măcar când pierde Simona Halep.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci? 

Pentru că m-aș simți prea singură în altă parte. Mai „plec”, ca tot omul, când mă scot din minți guvernanții, dar până seara mă răzgândesc și desfac bagajele.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Nu fac absolut nimic special. Pe 1 decembrie 2013 (sau în preajmă, nu mai știu foarte exact) a apărut Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut. Țin minte asta, pentru că am glumit atunci, într-un interviu, pe tema coperții galbene, spunând că e o trimitere patriotică la micul cu muștar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

twelve + fourteen =