În seara în care soția mea mi-a spus că ar dori să vedem piesa „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de la Teatrul Național București, înainte de a adormi, mi-am imaginat cum ar arăta câinele pe scenă. Cred că mi l-am închipuit ca pe un Shih Tzu alb, din pluș, firește (n-am apucat să citesc cartea, deși am aflat aseară că o avem în bibliotecă, The Curious Incident of the Dog in the Night-Time”, așa cum sună în original romanul lui Mark Haddon).

Pe scena de la TNB, câinele e însă mare, negru și are o furcă înfiptă în el.

Atât vă voi dezvălui însă din trama spectacolului pe care l-am văzut aseară, la Sala Pictura, și mă felicit că am fost – să mergi la o piesă bună de teatru e una dintre cele mai bune opțiuni într-o seară de sâmbătă. De fapt, în orice seară, nu dezvolt!

Piesa regizorului Bobi Pricop se bazează pe adaptarea scenică a lui Simon Stephens după romanul Mark Haddon, cel din urmă mărturisindu-i primului că își considera „O întâmplare…” absolut inadaptabilă, și pe scenă, și pe marile ecrane. Stephens a izbutit însă o adaptare impecabilă, iar grație regizoarei Marianne Elliott și a vizionarei scenografe Bunny Christie (premiată cu prestigiosul Tony pentru acest spectacol), piesa jucată la Londra e cu adevărat un etalon mondial pentru teatrul noului mileniu.

La București, montarea, aș zice, foarte tânărului regizor Bobi Pricop e, la rândul ei, demnă de premii și de ovații: aduce pe scena Sălii Pictura un tablou multimedia captivant, o viziune regizorală originală – în Anglia, Stephens pune accentul pe relația puștiului cu profesoara, în versiunea română dispar elementele coregrafice etc –, și un protagonist care pare să fie cea mai mare speranță a teatrului românesc. L-am văzut pe Ciprian Nicula și în celălalt rol al său de la TNB, în „No Man’s Land”, și-și merită cu prisosință nominalizările la cele mai importante premii din teatrul românesc, atât pentru debut, cât și pentru rol principal. La 25 de ani neîmpliniți, trecut prin mâinile unui șlefuitor de talente cu totul special cum e Miklós Bács, Ciprian Nicula e un actor nu doar de viitor, ci și cu un prezent solid: în „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, ține literalmente spectacolul fără pauză, cu un text greu și presupunând risipă de energie.

Emilian Oprea, Carmen Ungureanu și Ciprian Nicula în „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”
Emilian Oprea, Carmen Ungureanu și Ciprian Nicula în „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”

Vorbind despre actorul din rolul principal, cred că aici e și unul din meritele principale ale regizorului Bobi Pricop. Acesta a știut să integreze excelența interpretativă în ansamblul complex realizat de echipa creativă a spectacolului – mențiuni speciale pentru scenografie (Adrian Damian), video (Dan Andrei Ionescu/ Mizdan) și costume (Liliana Cenean). Scena rotativă, oglinzile grație căruia publicul devine actant, videoproiecțiile din acest spectacol fac din „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” o expresie a teatrului de clasă din mileniul trei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ