„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Vlad Mixich, aflat acum la o bursă în SUA, e un tânăr strălucit. N-am niciun dubiu că frâiele țării vor ajunge la un moment dat și pe mâinile unei generații integre, școlite și competente. Acest medic, expert în politici de sănătate, având și un solid fundal jurnalistic, e exponentul unei asemenea generații. Un vârf.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Că sunt un om care face parte din cea mai norocoasă generație din istoria țării lui, deși mulți dintre noi nu ne dăm seama de asta. Că sunt orgolios și naiv pentru că mă încăpățânez să cred că lumea poate fi schimbată și că am și eu un rol în asta. Că sunt un medic care încearcă să vindece nu oameni, ci sisteme de sănătate. Că atunci când eram mic mă jucam de-a scriitorul la o mașină veche de scris. Că pentru mine singurătatea nu e o povară, ci o nevoie. Și că cel mai frumos sentiment pe care l-am trăit vreodată e recunoștința.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Mama.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Părinții mei și nu pentru că ar fi reușit să-mi lase avere, sau educație, sau pentru că m-au făcut. Ci pentru că s-au străduit cât le-a stat lor în puteri să-mi facă bine. Cică mântuirea nu ni se va da pe baza realizărilor noastre, ci pe a străduințelor noastre. Mi-a mai făcut și încă îmi face bine, fără să știe, Ileana, care mi-a fost mai întâi profesoară și apoi nașă și apoi prietenă: e o moață dârză de la care învăț multe. Și mi-au făcut un mare bine prietenii mei din adolescență. Îi știi și tu, îi avem toți, sunt prieteniile acelea pe care nu le alegi, dar rămân cumva pe viață. Sunt ca stelele pe cerul nostru afectiv: rămân acolo, fixe, te ajută întotdeauna să te orientezi când te-ai pierdut. Nu am făcut încă cel mai mare bine. Cel mai mare bine rămâne să îl fac în viitor: mâine, luna viitoare, la anul. Și așa și sper să rămână.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
La un moment dat la profilul meu de twitter scria viitor bunic. M-ai nimerit cu întrebarea asta. Știi globulețele acelea mici care au înăuntru o scenă și când le scuturi începe să ningă cu fulgii albi din ei? Ei, asta colecționez eu în viață: globulețe, dar în care nu sunt fulgi, ci amintiri. Am amintiri de pe vârful unui munte la 5.400 de metri, am amintiri din mijlocul unei mulțimi care se autoflagela fanatic, am amintiri din grajdul unei familii sărace de ardeleni, am amintiri din mijlocul unei revoluții asupra căreia se trăgea, am amintiri de la nașterile la care am asistat, am amintiri din birouri de miniștri, am amintiri de la înmormântări la care se dansa, am amintiri din nopți dormite pe bănci urâte din orașe frumoase. Și asta voi face cu nepoții: voi scoate un globuleț, îl voi scutura și va începe să ningă cu amintiri peste ei. Va fi frumos.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Mă gândesc la bunicul meu. Într-o zi, când era mai tânăr decât sunt eu azi, s-au oprit niște soldați cu mitraliere la poarta lui și i-au spus: „Cheamă-ți femeia, copila și părinții și urcați în căruța asta. N-aveți voie să luați nimic cu voi. De astăzi sunteți deportați.” Nimic din ce mi s-a prăbușit mie nu e nici măcar pe jumătate din asta. Ți-am spus că suntem norocoși.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
I-aș povesti cum în ultimii doi ani, pentru prima oară în istoria țării mele, câteva sute de mii de oameni au ieșit în stradă nu pentru mai multă pâine sau pentru salarii mai mari, ci pentru o idee: pentru dreptate. I-aș mai spune că e cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat României în ultima sută de ani și i-aș explica de ce.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Acolo pe tăpșanul lin de la Fundata, de unde se văd Bucegii și miroase a lapte și e mai frumos ca în Alpi că e mai dulce.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Când am ascultat Maria Tănase împreună cu o prietenă americană, care e violonistă și care s-a sculat de la masă, s-a apropiat de muzică și a rămas acolo până la sfârșit.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Când a trebuit să explic într-o mare capitală europeană de ce un oficial important din guvernul României a fost atât de prost pregătit în domeniul peste care fusese pus șef.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Hmm…

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
De 1 decembrie de multe ori vorbesc cu prietenii mei care sunt emigrați. Sunt prietenii mei dragi și mai toți au plecat. Mi-e dor de ei. Și mă doare că niciunul nu a plecat de voie, ci de nevoie. E cea mai mare crimă în istoria țării noastre după perioada în care comuniștii ne-au vârât în pușcării profesorii cei mai buni, și preoții cei mai buni, și țăranii cei mai harnici. Că România noastră are cea mai mare emigrație pe timp de pace e o crimă: iar vinovatul, o zic fără ezitare, e toată clasa politică veche. Dacă vezi un parlamentar sau un primar care e pe acolo de 8 ani sau de 18 (și sunt destui) să mergi să-i spui: nene sau tanti ai făcut crimă de țară. Comuniștii i-au băgat pe cei mai buni dintre români la pușcărie. Politicienii de tranziție i-au alungat din țară. Crima celor din urmă e doar o formă mai rafinată de ticăloșie. Că poți să omori nu doar un om, ci și un popor.
Și mai fac ceva de 1 decembrie: citesc cu voce tare poezii în românește. E poate nițel patetic, dar nu mă pot abține. Că îmi place tare mult cum sună limba noastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four + 5 =