În exclusivitate, azi am deosebita plăcere de a vă prezenta un tânăr strălucit, al cărui nume e similar cu excelența pe toate meridianele. În loc de alte introduceri, redau un fragment din corespondența noastră, cu mențiunea că am avut marea bucurie de a descoperi un om care e chiar așa cum mi-am imaginat admirându-l pe scenă: deschis, jovial, plin de farmec. „Stimate domnule Tomescu, mi-ați înseninat codul portocaliu de viscol!“, l-am asigurat în duminica în care m-a înștiințat că urma să răspundă la chestionarul cu Oameni faini. Avea să o facă o săptămână mai târziu: „Stimate Domnule Ghibuțiu, cu scuzele de rigoare – vă trimit în cele din urmă chestionarul completat! L-am terminat până la urmă în avionul de întoarcere în România, orarul la festivalul Folle Journee a fost precum e titlul festivalului – nebunesc! Cu cele mai bune gânduri, Alexandru Tomescu“. Cu mândria de a fi contemporan cu o asemenea personalitate, redau răspunsurile excepționalului violonist.
De ce vă temeți cel mai tare?
De faptul că timpul pe care-l am la dispoziție pentru a-mi împlini proiectele este limitat. Sper să pot duce la bun sfârșit tot ceea ce am început!
Care e prima dumneavoastră amintire?
Dinu Lipatti interpretând în ultimul său recital coralul “Jesus bleibet meine Freude”. Părinții mei aveau o copie pe banda de magnetofon a celebrei înregistrări și mi-o tot puneau să o ascult, pe când eram bebeluș.
Pe cine admirați cel mai mult și de ce?
Pe idealiști și pe visători, fiindcă îmi place să cred că sunt unul dintre ei.
Ce vă place la înfățișarea dumneavoastră?
Mâinile – întotdeauna am putut „citi” foarte multe despre o persoană doar privindu-i-le.
Care e cel mai prețios lucru pe care îl dețineți?
În termeni materiali, vioara Stradivarius, bineînțeles. Ea reprezintă însă cu mult mai mult decât o simplă valoare financiară, este însăși vocea mea atunci când urc pe scenă, cea care poate transmite cele mai intense și mai intime trăiri în modul cel mai direct, de la suflet la suflet și de la inimă la inimă. În termeni spirituali, dragostea celor apropiați este cu siguranță lucrul cel mai de preț pentru mine.
Cine ar juca rolul dumneavoastră într-un film?
Mi-ar plăcea să fie un film regizat de Wong Kar-Wai, iar atunci actorul ar fi Tony Leung Chiu Wai.
Ce vă reproșați cel mai des?
Că nu am reușit încă să extind printr-un miracol cele 24 de ore ale zilei! Dar lucrez intens în această direcție.
Ce ați fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ați fi ales actuala carieră?
N-aș putea spune că „am ales“ cariera mea actuală. Mai degrabă, muzica a făcut întotdeauna parte din viața mea. Cânt la vioară de la 6 ani și nu-mi pot imagina altceva care să-mi aducă mai multă bucurie decât muzica și împărtășirea ei.
Cum vi se spunea când erați mic?
La școală mi se spunea „Zdrăngănici“ – o dată, deoarece cântam la vioară și apoi, din cauza numeroaselor insigne și decorații pionierești pe care le tot primeam după concursurile la care participam, insigne care tot zornăiau atunci când le purtam.
Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?
A fost un proiect amplu, care s-a întins pe durata a trei ani de zile, mai precis trei turnee – am cântat toate cele trei mari integrale pentru vioară solo – Cele 24 de capricii de Paganini, cele 6 sonate de Ysaye și cele 6 sonate și partite de Johann Sebastian Bach. Nu a fost doar un parcurs muzical, ci si unul spiritual. M-am bucurat foarte mult să văd un public extrem de numeros venind să asiste la aceste maratoane pe care le-am inaugurat. Acesta este însă doar inceputul….
Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre dumneavoastră vreodată?
Că am reușit să fac oameni fericiți sau chiar să le schimb viața în bine cântându-le.
Cum ați dori să-și amintească posteritatea de dumneavoastră?
Cu sinceritate și cu umor.
– Alexandru Tomescu e un violonist care a câștigat numeroase premii de prestigiu internaționale și a încântat audiența, de la Carnegie Hall din New York până la stația de metrou Piața Victoriei din București.
Fotografie coperta: Alexandru Mezdrea
