Înainte de a fi o persoană deosebit de muncitoare, Andreea e o tipă devastator de amuzantă. Îi ies teribil și gagurile, și jocurile de cuvinte, și comediile de situații, ba și poantele auto-depreciative, la care apelează când pericolul de a se lua în serios pare iminent. Ne-am cunoscut în presă, pe care Andreea, demonstrând că e mai atentă la tendințe decât mine, a părăsit-o cu o lejeritate demnă de o cauză mai nobilă. Am rămas însă amici, încercând să mă molipsesc de la jovialitatea ei fără recreații, dar și de la impardonabila ei tinerețe.
De ce te temi cel mai tare?
De moartea celor dragi. Și să nu ajung să mă iau prea tare în serios.
Care e prima ta amintire?
Aveam doi sau trei ani și eram în vizită la o rudă nu foarte apropiată. A vrut să îmi dea ceva, că mă vedea prima dată și mi-a pus în mână o monedă de 5 lei. După care mi-a luat-o și mi-a dat una de 3 lei. Mi-a spus „nu înțelegi tu, dar e mai bine așa“. Practic m-a învățat să fiu cumpătată, sau a încercat să mă învețe, că încă nu-mi iese bine.
Pe cine admiri cel mai mult și de ce?
Bunicul. Sau tata, cum îi spuneam. De la el am învățat că orice lucru din lumea asta poate fi rezolvat printr-un râs zdravăn și câteva glume bune. Era un optimist cu normă întreagă și un om din cale afară de bun, uneori mai bun decât îl meritam noi.
Ce-ți place la înfățișarea ta?
Acum înălțimea, dar mult timp am considerat-o un dezavantaj. Dacă în „Little Britain“, un tip era singurul gay din sat, eu am fost singura fată înaltă de la mine din sat.
Care e cel mai prețios lucru pe care îl deții?
Simțul umorului, de departe. Poate și mintea, dar astea merg cumva la pachet. La modul concret, cred că niște pământuri pe la țară, dar nu suficiente cât să fiu un catch.
Cine ar juca rolul tău într-un film?
Will Ferrell.
Ce-ți reproșezi cel mai des?
Muncesc prea mult. Uneori, îmi irosesc glumele în direcțiile nepotrivite. Îi consider pe toți oamenii extrem de bine intenționați. Mănânc după 6 seara.
Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?
Chiar și la actuala carieră am ajuns cam greu. Mama a vrut să mă fac farmacistă. Eu am vrut jurnalistă. Le-am încercat pe amândouă, iar acum mă distrez într-un alt domeniu. Mi-ar fi plăcut să fiu medic legist. Poate și datorită faptului că îmi place cam prea mult umorul britanic.
Cum ți se spunea când erai mică?
Sora. Așa mă strigă și acum toată lumea acasă.
Care e cea mai mare realizare a ta?
Am foarte mulți prieteni. Și prea puține pahare în casă.
Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?
„Băiatul ăsta de ce poartă cercei?“
Cum ai dori să-și amintească posteritatea de tine?
Fata aia înaltă care ne făcea să râdem. Bine, sper să mai treacă niște ani buni până atunci.
– Andreea Georgescu e online advisor la http://www.webspire.ro/
