Andrei Gheorghe: „Sportivii îmi provoacă o admirație «neadulterată»!“

Uitam să menționez, presupun că mulți o știu deja: Andrei nu e antipatic. A fost un rol, pe care l-a jucat convingător, câtă vreme a avut chef. Dar în particular e un tip mișto. Nu e prima dată când m-am prins de asta și n-o spun fiindcă ne-a primit omul în living și ne-a tratat cu câte o cafea. Sigur că, după atâția ani, i s-a luat. Dar că mai are lucruri mișto de comunicat, aici n-am niciun dubiu. Că are un condei cu, să zic așa, texticule, și asta cred. Așijderea, că ar mai fi loc în spațiul public autohton de cel care și-a cam băgat picioarele – și pe asta pot s-o pricep.

De ce te temi cel mai tare?

Îți dau un răspuns bizaroid, pentru că mi-a cerut un prieten să scriu despre foame și mi-am dat seama că nu pot să scriu despre foame. Nu mi-a fost foame niciodată. Și atunci cum să mă tem de ceva ce nu s-a întâmplat? Hm, de ce mă tem?… Păi sunt multe: să nu-mi intre o așchie sub unghie, de aia mă tem rău de tot!, să nu calc greșit, să nu-mi rup piciorul…

Care e prima ta amintire?

Sunt în pat, sunt singur, plâng ca disperatul și nu mă opresc. Cu furie plâng. Maică-mea e-n altă cameră, i s-au terminat nervii. Vine mătușă-mea, mă bâțâie – na-na-na-na-, la un moment se enervează și mă trântește în pat: paaaanc! Vine maică-mea și face scandal, o ceartă pe mătușă-mea, că de ce m-a trântit în pat. Am și prima amintire cu sens. Este cenușiu, întuneric, sunt în gară în Constanța, sunt mic. Taică-meu are un palton gri care e cât Turnul Eiffel. Eu am o mână foarte mică, în mâna lui, și mergem pe dedesubt, prin pasaj, e o lumină galbenă și, așa, zombie like…

Pe cine admiri cel mai mult și de ce?

Multă lume. Admir succesul, gloria, caracterul. Uite, Hagi, de exemplu. Ilie, Nadia. În general sportivii, pentru că mi-au dovedit în față, fără șpagă, fără mită, fără grup parlamentar, că sunt buni. Simona Halep – cum să n-o admiri? În general, sportivii îmi provoacă o admirație „neadulterată“! Dar nu doar sportivi – uite, Malala!

Ce-ți place la înfățișarea ta?

Nu prea sunt mort după mine. Îmi place trupul meu. E viu, e armonios, a făcut sport, e cinetic, e motric, reactiv, îl simt bine, mă bucur de el. Îmi iubesc trupul.

Care e cel mai prețios lucru pe care îl deții?

Aici ai două tipuri de răspunsuri, de genul „case, bijuterii“…Sunt mai sceptic cu deținerea, cu posesia. Ea, de fapt, nu există. E o convenție. Așa că e foarte greu să-mi dau seama ce dețin. Nu dețin nimic.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

John Malkovich.

Ce-ți reproșezi cel mai des?

Furia.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Orice. Sunt orice ratat: actor ratat, regizor ratat, dansator ratat, pictor ratat, poet ratat, sunt multe ratări…

Cum ți se spunea când erai mic?

Rusnac împuțit.

Care e cea mai mare realizare a ta?

Că-s viu.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

I don’t know.

Cum ai dori să-și amintească posteritatea de tine?

Mi-e indiferent, posteritatea nu există. Trust me, I know.

–         Andrei Gheorghe a fost, este și va rămâne Andrei Gheorghe.