„Angajare de clovn”, sub cupola TNB

Premiera „Angajare de clovn” de la TNB e un spectacol savuros, născut din proiecțiile unor mari oameni de cultură față de circul care i-a fascinat în copilărie. Începem chiar cu autorul textului, reputatul dramaturg Matei Vișniec, care mărturisește: „inspirat de Fellini, am scris această poveste realistă, umană, despre trei clovni bătrâni de care nu mai are nimeni nevoie”. Așadar, imboldul de a scrie piesa a fost o referință culturală. Aceasta i-a completat însă bagajul de amintiri pe care le are din copilărie: „Am scris însă această piesă marcat și de frisonul pe care îl simțeam când eram copil și la Rădăuți, în orașul meu natal, o dată pe an, venea circul. Eram atunci total transfigurat, circul aducea cu el culori și sunete inedite, o energie incredibilă, un fel de sâmbure de nebunie și de frumusețe”.

De la Rădăuți ne mutăm la Rimini, pentru a-l vedea cu ochii minții pe micul Federico Fellini, care la șase ani descoperă lumea teatrului Grand Guignol, precum și a circului, unde-l vede pe Pierino (Pierrot, desigur). Acolo și atunci vor încolți marile filme de mai târziu dedicate fascinantei și tristei lumi ambulante a circului, culminând cu „Clovnii”.

De la Rimini ajungem în București, unde tot cam pe la șase ani, Ion Caramitru dă de o lume magică. „De mic am fost împătimit de arta circului. Ba chiar mai mult, din cea mai fragedă copilărie, obișnuiam să merg la cinematograful de cartier, unde, înainte de începerea filmului, dădeau reprezentații clovni ambulanți, făcând tot felul de giumbușlucuri. Dacă nu mă-nșel, l-am văzut chiar pe Alexandru Giugaru făcând acest lucru.”

Pentru că n-am vrut să-l deranjez cu atâta lucru pe regizorul Ion Caramitru, care a fost alături de public pe tot parcursul premierei, pot doar să ghicesc unde vedea actualul director de teatru clovneriile cu pricina. Înainte ca ai săi să se mute, pe când Pino avea opt ani, lângă parcul Carol, Ion Caramitru a copilărit în zona Gării de Nord, unde era o puzderie de cinematografe. Atâția poli ai distracției populare și ieftine! De Lia, bunăoară, nici n-auzisem până nu mi-a povestit regretatul compozitor Adrian Enescu. Era vizavi de vechiul pod Basarab. Și câte mai erau – Alexandru Giugaru a jucat în cele mai multe. Era cupletist de cinema și punea în scenă, ba la Marconi, ba la Model sau la Volta Buzești, parodii care făceau deliciul celor mari și celor mici din Grivița nevoiașă. Pe atunci, visa să ajungă la Teatrul Național – ca să vedeți cum se întrepătrund destinele: un copil care-l urmărea cu suflarea tăiată avea să devină peste ani ditamai directorul – dar și-a luat gândul după ce a fost refuzat sub diverse pretexte.

Aceștia ar fi cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la nașterea spectacolului „Angajare de clovn” de la TNB, piesă ridicată pe umerii unor tineri actori, Petre Ancuța, Emilian Mârnea și Florin Călbăjos, pentru care am doar cuvinte de laudă: și-au demonstrat cu prisosință capacitatea de a se angaja în calitate de clovni oriunde!

Pentru prima dată după ce văd o piesă, renunț la cronică și vă las integrală bucuria de a urmări spectacolul, la care vă îndemn să mergeți negreșit,  fără a-l povesti. Zic numai că e un spectacol care profită de funcționabilitatea Sălii Studio, transformată în ultima parte în arenă de circ, ba chiar și de foaier, care în pauză devine scena unor veritabile numere de circ. Adaug costumele Lilianei Cenean, coregrafia lui Florin Fieroiu și jocurile de lumini ale lui Chris Jaeger – aceștia, alături de întreaga echipă a montării, ne transportă într-o lume minunată, iar Teatrul însuși, sub o cupolă în care se râde și lăcrimează în același timp.

Am un sentiment reconfortant de fiecare dată când ajung la TNB. Nu-i vorbă, aici a fost de când mă știu, într-o formă sau alta și sub diverse directorate. Dar noul teatru, modern și cu un repertoriu deosebit de bogat îmi dă această stare de bine. De ani buni, n-am văzut aici nicio piesă care să-mi displacă – ce-i drept, în perioadele de sumbră amintire ale unor foste conduceri, nici nu puneam piciorul, din frondă.

La TNB, teatrul s-a întors acasă. Iar acasă e loc chiar și pentru clovni, acrobați, pitici, dresură de căței, dans hula-hoop și multe altele ce compun „Angajare de clovn”, un spectacol de referință universală, regizat cu migală și jucat admirabil.

• Mă găsiți și pe pagina de Facebooka blogului.