În vremuri cumplite, filmul european „Vermiglio, mireasa muntelui” oferă ceasurile necesare unei evadări spirituale.

Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, complimente pentru actuala ediție a sărbătorii artistice Visuali Italiane 2025 – Noua Cinematografie Italiană în România! Festivalul se bucură de proiecții în șase orașe din România: București (3 – 9 martie, Cinema Muzeul Țăranului), Cluj-Napoca (13 – 16 martie, Cinema Victoria), Craiova (21 – 23 martie, Cinema Patria), Timișoara (27 – 30 martie, Cinema Studio), Iași (29 – 30 martie, Cinema Ateneu) și o secțiune dedicată în cadrul ESTE Film Festival, Sibiu (28 mai – 1 iunie).

În avanpremiera festivalului, am văzut luni seară cel mai bun film nominalizat la Oscarurile de anul acesta: „Vermiglio, mireasa muntelui”, descris ca o realizare „despre traumele războiului și despre felul în care trecutul modelează generațiile viitoare”. Filmul italian „Vermiglio, mireasa muntelui” ne educă social, pictural și muzical grație unei înălțimi artistice amețitoare.

Cineasta Maura Delpero ne răsfață cu o operă cinematografică lentă, explorând de la o mare altitudine artistică elementele unui peisaj psihologic peren, simplitatea și, deopotrivă, complexitatea existenței umane.

Splendoarea sălbatică a vieții respiră prin toți porii acestui film tăcut, care ne spune atât de multe despre lume plecând de la un sătuc izolat din Alpii italieni ai anului 1944. „Vermiglio, mireasa muntelui” al regizoarei Maura Delpero e o realizare cinematografică de excepție simbolizând rezistența europeană prin cultură la graba prezentului – găsesc foarte ironic că o operă italiană lentă a fost nominalizată la Premiile Academiei Americane de Film.

Autoarea plasează acțiunea filmului într-un loc vetust, aparent încremenit în timp, pentru a pune în discuție teme perene, sfidând spiritul vremurilor,  ale civilizației umane: rolul bărbatului și al femeii în societate, semnificația educației, diversitatea amplă dintr-o colectivitate minusculă, complexitatea familiei.

Cu un calm pe care i-l imprimă personajului central, învățătorul, regizoarea izbutește un tur de forță al expresivității prin tehnica de a înfățișa contrastele: într-un cătun botezat după stacojiul unui mineral, vermilionul, vedem totul prin prisma unei lumini albăstrui; incapacitatea adulților de a-și verbaliza trăirile intră în relație cu vociferarea naivă a copiilor; anotimpurile naturale se luptă în același spațiu cu anotimpurile vârstei; imensitatea naturală coexistă cu strâmtoarea habitatului uman; pacea unui spațiu eremit interferează cu războiul în care e angrenată întreaga lume; mohorârea unui sat alpin italian face cunoștință cu seninătatea siciliană; Vivaldi ține patru concerte într-unul singur; albul alpin are multe nuanțe; existențele simple ascund măcinări complexe; sensul vieții poate fi găsit când tocmai l-ai pierdut.

Aș mai reliefa doar o fațetă a perspectivei regizoarei. Într-o enclavă tradiționalistă și patriarhală, regizoarea conferă, pe rând, rolul de protagonist libertăților feminine:

– libertatea de a-ți lua câmpii în vârf de munte;

– libertatea de a fi în depresie post-partum și cea a întoarcerii la sugarul părăsit;

– libertatea de avea părul scurt, de a fuma și de a merge cu bicicleta prin zăpadă;

– libertatea de a-i vorbi tatălui despre prima sângerare;

– libertatea de a nu fi stârnită de bărbați, cea a mângâierilor de după dulap și cea de a alege să păcătuiești din nou dacă ți-a picat privirea pe o poză deja pângărită;

–  libertatea de a-i atrage atenția cu blândețe stâlpului familiei să nu mai dea banii de cartofi pe plăcile de gramofon pe care acesta le socoate „hrană pentru suflet”;

–  libertatea de a-l privi când se joacă pe copilul născut de cealaltă soție a soțului tău;

– libertatea de a pupa un dezertor în vremuri de război;

– libertatea de a-ți aștepta rândul dimineața la cana de lapte proaspăt muls;

– libertatea de a încerca leacuri băbești când medicul spune că nu mai e nicio speranță,

– libertatea de a zămisli senin când ți-a murit un copil.

„Vermiglio, mireasa muntelui” intră în cinematografele de la noi pe 7 martie și e distribuit de Culoar Films.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eleven + nine =