„TWST / Things We Said Today”, cel mai recent film al lui Andrei Ujică, e
– un documentar artistic, realizat cu mijloace bazate pe tehnica juxtapunerii și pe „spin-off”-ul fictiv al unor evenimente reale, de către un regizor care a ales drept pretext un concert american al celor de la Beatles pentru a învia o epocă întreagă.
– transpunerea unor obsesii de veacuri ale unui om în vârstă, care-și fixează tinerețea reală și imaginară într-o operă documentară, realizată prin colaje artistice interdisciplinare.
– ilustrarea prin cea de-a șaptea artă a versurilor din piesa „Things We Said Today”, compusă de Paul McCartney și creditată Lennon-McCartney. Paul a explicat noima cântecului: „O nostalgie a viitorului: ne vom aminti lucrurile pe care le-am spus astăzi, cândva, în viitor, deci cântecul se proiectează în viitor și apoi este nostalgic cu privire la momentul pe care-l trăim acum, ceea ce e un truc bunicel”. Zborul fluturilor din filmul lui Andrei Ujică întărește sentimentul de efemer degajat de acest documentar-hibrid, care pendulează liric pe axa timpului între trecut, prezent și viitor, ba le și intercalează.
– o trudă jurnalistică impresionantă (de la „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” încoace, realizat cu tehnici ale decupării relativ similare, știm de la Andrei Ujică faptul că storytelling înseamnă, poate în primul rând, o selecție „țiplă” a lucrurilor pe care vrei să le comunici).
Îl consider jurnalist pe Ujică pentru că e. Tehnica relatării sale, de surprindere a clipei și a spiritului acesteia, se numește parataxă: alătură în aceeași frază raporturile de coordonare sau subordonare ale unor fapte (materiale de televiziune din arhivele americane, elemente biografice din jurnalul lui Judith Kristen) și ale unor ficțiuni (fragmente mai mult sau mai puțin închipuite de poetul și eseistul Geoffrey O’Brien și inserturi din povestirea „Isabela, prietena fluturilor” de el însuși). În parataxă, toate aceste raporturi se petrec în absența unui cuvânt de legătură. În narațiunea cinematografică a regizorului-povestitor, elementul de legătură există, e, evident, Beatles, dar muzica acestora lipsește asurzitor, ca să pricepem că nu e despre concertul unei trupe: în film ascultăm „Roll Over Beethoven” a lui Chuck Berry, însă niciun cântec de Beatles. Jurnalistul Ujică, prin imagini suprinse de alții și prin desene realizate de artistul vizual francez Yann Kebbi, ne oferă o imagine mai mare decât însăși realitatea anilor ‘60 dintr-o societate americană segregată rasial și divizată pe multe paliere. Asta nu înseamnă că presa iese bine în „TWST / Things We Said Today”. Prin simpla alăturare a unor secvențe, Ujică reușește să ne dezvăluie că superioritatea jurnalistului sfătos care intervievează niște fetișcane leșinate după Beatles e apă de ploaie și că jurnaliștii se comportă pueril ei înșiși și au curiozități adolescentine când participă la un circ de conferință de presă cu cei patru fabuloși.
Aș asemăna stilul de relatare al regizorului cu cel al lui Hunter S. Thompson, unul dintre cei care au revoluționat Noul Jurnalism american. În „TWST / Things We Said Today”, îi vedem pe Beatleși sau niște personaje dezvoltate fictiv din niște rădăcini reale, dar, ca în jurnalismul Gonzo, îl avem în fața ochilor pe Andrei Ujică tânăr, care știa străzile din New York mai bine decât pe cele din Timișoara. Întâmplător, recitesc „Hell’s Angels – Strania și terifianta saga a bandei de motocicliști proscriși” de Hunter S. Thompson, Curtea Veche Publishing, 2024, traducere Ioana Gabriela Dumitrescu). Aici se găsește un pasaj care cred că e în spiritul filmului lui Ujică: „Îngerii anilor ‘60 nu prea sunt interesați de origini sau de precursorii lor spirituali”. Mișcările dansatorilor din clubul de twist arătat în „TWST / Things We Said Today” par (zic așa fiindcă e o speculație, nu pot dovedi acest fapt) să ilustreze dorința de a se scutura de trecut. Cred sincer însă că însăși schițarea unor mișcări comparate cu uscarea feselor cu un prosop imaginar, în timp ce stingi o țigară tot imaginară cu ajutorul piciorului pot constitui o dovadă a faptului că vrei să scapi de trecut.
În fine, aș adăuga că Andrei Ujică e un jurnalist excelent prezentând un fragment dintr-un articol pe care l-a scris pentru „Libertatea”, în, aș spune, cea mai uimitoare întâlnire a unui român cu un idol din presa română a mileniului. După întâlnirea întâmplătoare cu Paul McCartney, Andrei Ujică a relatat: „reușesc și eu să îngaim ceva: „Sir Paul, este o mare onoare să vă întâlnesc!”. „Oh, dear”, zice el și-mi pune mâna pe umăr. Are liniștea cuiva care-și poate permite să iubească toți oamenii. Apoi tot Josh e cel care începe să mă prezinte, dezvăluindu-i că lucrez de ani de zile la un film a cărui acțiune se petrece în jurul primului lor concert pe Shea Stadium. La care Paul îmi spune, cu amestecul acela de politețe și ironie pe care l-a avut dintotdeauna: „Then you are a famous director”. „Nowhere near as famous as you, Sir Paul”, reușesc să i-o întorc, mândru de ce mi-a ieșit pe gură. Toată lumea râde, el mă bate prietenește pe același umăr, după care îmi urează succes cu proiectul. Îi răspund că dacă reușim, în sfârșit, să-l terminăm, o să-l anunțăm și îl invităm la premieră. „Sigur”, spune el, „acum știi unde mă găsești”. Râdem încă o dată cu toții, după care ne întoarcem fiecare către masa lui…”.
Am văzut aseară premiera naţională a filmului „TWST / Things We Said Today” de Andrei Ujică, la Cinemateca Eforie, în deschiderea celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Experimental – BIEFF. E multă artă și poetică în juxtapunerile lui Andrei Ujică din ceea ce găsesc că e marea sa operă, universală. Veți putea vedea, în cinematografele din România, „TWST / Things We Said Today” începând cu luna februarie a anului viitor.
Foto: contul de Facebook al paginii „TWST / Things We Said Today”
