Am văzut o poză splendidă reprezentând Praga, postată de Ambasada Cehiei la București, și m-a cuprins nostalgia. Așa cum s-a întâmplat și în interviul pe care l-am acordat pentru http://www.carticusuflet.ro/, de unde extrag următoarele întrebări și răspunsuri, nu înainte de a-i mulțumi o dată în plus Cameliei Cavadia. Și de a vă adresa o întrebare simplă: ați văzut cumva Praga mea? Dacă nu, puteți s-o faceți oricând. Este pentru toată lumea.
Te-ai născut la Praga. Cât de legat ești de acest oraș?
Sunt 46 de ani de ani de când am văzut prima dată „Zlata Praha” („Orașul de aur”) și vreo 19 de când am fost acolo ultima oară. Și azi, dacă văd cristaluri de soi în casa cuiva, întreb numaidecât dacă sunt de Boemia. Dacă beau bere, invariabil, o compar cu cea pragheză degustată la „Potirul”, unde cârciumarul și-a dat întâlnire cu bravul soldat Svejk în prima duminică de după război. Dacă văd un râu, e mai mic sau mai mare decât Vltava. Cobor într-o salină? Mă gândesc la metroul praghez. Dacă-mi amintesc de varietățile TV, imposibil să nu-i menționez pe Karel Gott și pe Helena Vondrackova. Dacă e iarnă, mă uit musai la meciul de hochei al cehilor cu rușii și sper să-i bată. Mi-e dor de găluști, de carnea grasă de porc, de chiflele sărate (oare houska le zicea?), de vocalele cântate care îi fac pe praghezi să se deosebească de cehii provinciali. Iar când vine vorba despre șefi de stat, rememorez inima pe care și-o desenase Vaclav Havel pe ușa din vechiul bloc fără lift în care stătea când a fost ales în fruntea statului. În interiorul inimii scria „aici locuiește cetățeanul Havel, pe președinte îl găsiți la palat!”.
Care sunt scriitorii cehi pe care-i apreciezi cel mai mult și de ce?
Când eram mic, eram obsedat de scrierile lui Karel Capek și ale lui Jaroslav Hasek. Aveau exact genul de umor după care mă dădeam în vânt, în plus, simțeam cumva, citindu-i, că mă pot revendica din acel spațiu special al Europei Centrale. Au urmat Kafka, pe care mă încăpățânez să-l consider ceh, și, după Revoluție, romanele lui Bohumil Hrabal, piesele lui Vaclav Havel, opera lui Milan Kundera, scriitor despre care îmi povestise mama, se cunoșteau din vedere…
