S-a întâmplat relativ curând, un pic înainte ca Facebook să-mi suie pe profil retrospectiva anului 2013, respectiv cele mai importante momente pe care le-am trăit anul acesta (pardon?! De unde știe Facebook ce-a fost important pentru mine? De la mine, firește). Era o frumoasă dimineață bucureșteană, pe care am ales să o petrec la o lansare, nu contează produsul, într-un lounge șic. Savuram cafeaua de dinainte, fiindcă la noi e de bon ton ca nimic să nu înceapă la timp, alături de cineva, întâmplător, inimos promotor al unor ample proteste. Îmi povestea, cu entuziasm, ce echipă mișto s-a strâns și cât devotament încape în niște oameni care nu iau bani pentru asta. Auzind asta, l-am întrerupt, avertizând că s-ar putea să fie și niște băieți infiltrați acolo. Culmea, poate cei mai mișto și cei mai devotați. Fiindcă, deși nu sufăr de scenarită și ignor teoriile conspirațiilor, cred că oricât s-ar schimba vremurile, orice mișcare socială mai serioasă are și niște băieți care pun geana pe ea. E jobul lor. Adaug, pentru risipirea eventualelor suspiciuni, că interlocutorul meu nu apare în schema organizatorilor spontani cu care a fost intoxicat un site obscur (numărul imbecililor din servicii rămâne constant). Sigur, până și demersul meu ar putea fi socotit o intoxicare și o diversiune de către băieți. Ei bine, n-a fost.
Ce doream să subliniez? Mai nimic, în afară de faptul că, în noile vremuri, băieții continuă să lucreze. Problema e că noi le facilităm treaba într-un mod care ar fi făcut ca personajele lui George Orwell care lucrau la Poliția Gândirii să fluiere a pagubă. Dacă ar fi trăit azi, tot ce ar fi avut de făcut ar fi fost să deschidă Internetul. Și să frunzărească, plictisiți, rețelele de socializare având ca model de business, vorba cuiva, faptul că informațiile noastre personale nu sunt ale noastre. Acolo postăm ce facem, unde suntem, unde mergem, cu cine, tot. Noi, cei care am urât posibilitatea de a fi urmăriți și ne autocenzuram, dar și alții.
Oamenii se simt bine când împărtășesc cât mai multă informație, observă Mark Zuckerberg. Total de acord. Dar acest minunat „share“, care ne strică vacanțele, prânzurile, concertele și Sărbătorile (înstrăindu-ne de cei dragi, spre iluzoria satisfacere a vanităților noastre și a așteptărilor unor persoane virtuale) la care nu mai participăm pentru noi, ci pentru ceilalți, intră și sub ochi mai puțin binevoitori.
A spune că nu toți suntem urmăriți și că serviciile secrete n-au ce face cu informații de genul musacalelor pe care le pozăm proaspăt scoase din cuptor e just, cu amendamentul că niciun serviciu secret de pe lumea asta nu strânge doar conținut relevant. În plus, rețele de tip TOR (The Onion Ring), girate de Edward Snowden, care ridică un strat de protecție între utilizator și Internet, nu fac decât să atragă atenția specialiștilor din servicii, făcându-le inutile.
Pe scurt, surse reputate și credibile din presa de pe mapamond au dezvăluit, pe rând, cum îi urmărește Agenția Națională de Securitate a SUA pe americani, apoi cum îi urmărește pe europeni, ulterior, cum se urmăresc europenii între ei. Dezvăluirile au provocat valuri de controverse. Aceia dintre noi (utilizatori de Internet de aiurea) care se simt vizați și denunță încălcarea libertăților civile, precum și moartea privatului, s-ar cuveni să-și caute pe profil când au dat ultimul check-in.
Practic, în această lume nou, liberă și gratuită, cum e cea a Internetului, am devenit turnătorii noștri, dezvăluind, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, absolut tot ce se poate dezvălui. Totuși, nici măcar acesta nu e pericolul cel mai mare, să ne punem pe tavă viețile to whom it may concern. Ci, în această goană de a deveni simpatici pentru cât mai mulți oameni, să ne înstrăinăm de cei dragi. Când familia de azi stă în jurul mesei la cină și toți au câte un smartphone în mână, e posibil ca, datorită acelui delicios gadget, să mai fie nevoie de un tacâm și pentru securistul invizibil. Mai grav e, însă, că membrii familiei nu mai vorbesc între ei, fiindcă sunt prea ocupați să posteze ceva, urgent. Și da, aceste rânduri pot fi considerate un autodenunț.
