Documentarul „BONDOC”, regizat de colegii și amicii mei Mihai Mincan, Cristian Delcea și Mihai Voinea, va rula în cinematografele românești din 23 septembrie. Filmul are premiera de gală săptămâna viitoare, miercuri, 21 septembrie, la Cinema Elvira Popescu, de la ora 20.30, în prezența echipei, și va rula pe amrile ecrane, din 23 septembrie, în București (Muzeul Țăranului Român, Union, Elvira Popescu), Cluj-Napoca (Victoria), Brașov ( Patria) și Sibiu (Librăria Habitus). Protagonistul documentarului, Dan Vladimir Bondoc, a murit recent, la 82 de ani.

Îngăduiți-mi să reiau ce am scris despre film și despre autori.

bondoc-poster

„BONDOC” e mare.

Asta pentru că trei ziariști, specializați în descoperirea și „acoperirea” subiectelor acolo unde nu sunt, l-au scris și l-au regizat. Iar acolo unde erau subiecte, marile noastre subiecte care fac agenda presei în loc ca presa să facă agenda publică, cei trei gazetari se mărgineau să le abordeze altfel. Cât să ni se facă pielea de găină și să ne ardem o palmă peste frunte („cum de nu mi-a trecut prin cap?!”). Sigur, asta nu ne determină să cumpărăm un ziar sau un bilet la film – e de la sine înțeles ca niște oameni să-și irosească talentul, duminica, relația, viața, ca să ne livreze niște chestii care ne plac, între două căscaturi.

„BONDOC” e și despre mersul pe teren, la care cei trei – Mihai Mincan, Mihai Voinea și Cristian Delcea – excelează, fiindcă sunt reporteri sadea, ăia care pleacă în documentare la ora la care șefii vin la birou și-și verifică tacticos contul de Facebook.

Terenul înseamnă și iarnă, și tăceri, și banalități, și fața locului era umflată, și vorbe fără sens și câte altele – băieții ăștia le știu bine. Când pensionarul Bondoc zice, în cimitir, „Pfai de mine!”, în vocea sa se regăsesc sute de intervievați, de-a lungul și de-a latul țării, pe care cei trei i-au întâlnit în peregrinările lor pe coclauri și pe care ni i-au redat așa cum sunt oamenii obișnuiți, lipsiți de machiaje „glossy”, limbaj periat și încremeniri fără proiect.

Pentru că un proverb cehesc spune că pe copilul favorit să-l săruți doar în somn (altfel și-o ia în cap), îl voi încălca, fiindcă de-aia au fost puse în circulație, și voi dezvălui că dintre cei trei scenariști-regizori-jurnaliști, Cristian Delcea e preferatul meu.

Am petrecut o săptămână alături, într-o delegație consumată în nordul țării, iar Cristi Delcea a tăcut cât pentru o lună. Dar ca să înțelegeți cât de expresiv tace Cristi, trebuie să-l citiți. În „Adevărul”, pe bloguri deținute de personalități inventate care deveneau de referință, în scenariile care vor fi.

Cristian Delcea, cel mai talentat dintre ziariștii momentului, e așa de modest că nici poză de profil n-a avut multă vreme pe Facebook.

Într-o zi, a preferat să facă foamea până hăt spre asfințit doar pentru că era extrem de stânjenit că întârziase la micul dejun și a pretins că îi ajunge cafeaua.

De aceea, dar nu doar de aceea, are profilul ideal pentru a-și risipi talentul și viața în slujba noastră.

Nu uit de o cronică excelentă a altui coleg și amic, Matei Udrea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

five × three =