Partea a doua a poveștilor nespuse din jurnalul real ținut de Coiotul Relaxat
Am decis să public fragmente din agendele pe care-și ținea Carmenuța jurnalul – care a inventat un alter ego, Coiotul Relaxat, în primul an de tratament – pentru a sensibiliza opinia publică față de o boală nemiloasă, dar care poate fi prevenită și vindecată în foarte multe cazuri.
Nu știu cum s-ar fi numit această carte, ci doar că titlurile de lucru ale capitolelor se găsesc într-un folder denumit „Rewrite My Story”. Din discuțiile noastre, reieșea că această carte avea să fie scrisă din perspectiva unui bolnav de cancer, care încearcă să le transmită celorlalți bolnavi, dar și familiilor lor, cum să poate trăi cu această cumplită boală. N-avea să fie ursuză, ci informativă, folositoare, dar și șăgalnică, așa cum izbutea Carmenuța să fie, în mod miraculos, indiferent de circumstanțe. Capitolele, așa cum își notase, ar fi abordat și astfel de teme: cum ceri ajutor; ce ajută, ce nu ajută; cărți, filme; cum te simți, de fapt; la doctor; cum le spui celor apropiați; cum le spui cunoscuților; momentele „ești puternică, o să treacă și perioada asta”; momentele „m-am săturat, renunț”.
Cu siguranță și-ar fi dorit o scriere simplă, non-ficțiune, fără înflorituri literare, așa cum am descoperit că sunt paginile ei din jurnal și textele din numeroasele sale agende. Pe care le începea și nu le termina. Și în care își nota gânduri ca să rămână prinse undeva. Aveam să înțeleg doar după ce n-a mai fost: inconștient, îi era mai teamă să nu facă Alzheimer, ca mama ei, decât de propria sa boală.
Iată un fragment scris în momentul în care trecuseră șase ani de când fusese diagnosticată cu cancer. O modificare genetică i-a provocat în 2019 ceea ce a denumit Sezonul 2, de parcă boala era un serial, iar metastazelor le spunea „dragoni”, precum cei din „Urzeala tronurilor”. Aceste rânduri au fost scrise în luna iunie, cu două luni înainte de a pleca: „Tot nu mă prind exact ce scriu. E cumva ca un jurnal? Deschid un document, îl salvez cu data din ziua în care scriu și apoi… Am citit atâtea sute de cărți și aproape că n-am nicio idee de un ritm al scrisului. Sau poate că e mai greu să scriu despre mine. De câteva zile, de când am spus că scriu o carte despre cancer și nu mi-am spus doar mie, ci și prietenilor, m-am întristat atât de tare. Bine, poate că simt și o presiune. Dacă tratamentul ăsta pe care doctorul mi l-a oprit câteva zile nu are efect, mai încearcă altul și gata. Uneori îmi simt corpul ca pe ceva ce nu-mi aparține. E așa, o carcasă pe care trebuie să o duc la service. Mai dăm un ciocan, mai vedem unde s-a îndoit tabla. Everyday above ground is a good one. La asta mă gândesc de când mi-a scris R. asta. Și cumva, îmi revin. Și apoi simt durerile de la mâini și picioare. Și știu că astea nu vor trece în câteva zile și mă gândesc că nu voi mai putea face tratamentul ăsta…”. (va urma)
Caravana „Fii atentă, România!”, susținută de Misiunea UE privind cancerul
„Fii atentă, România!” se numește o caravană susținută de Misiunea UE privind cancerul. Acest program de conștientizare și de prevenție a cancerului ajunge săptămâna aceasta și în țara noastră.
În Uniunea Europeană, diagnosticul de cancer nu mai e echivalentul unei condamnări la moarte: 40% din cazurile de cancer pot fi prevenite sau vindecate, în cazul în care sunt detectate într-un stadiu incipient. Acest procent poate fi realizat prin strategii de prevenție, prin metode de diagnosticare și prin tratamente de ultimă oră. Ca membră a UE, țara noastră are acces la informații ce țin de cele mai noi politici de sănătate. În acest sens, o caravană a Misiunii UE privind cancerul se va afla, în perioada 2 august-7 septembrie, în România, pentru a face cunoscute cele mai noi informații legate de combaterea acestei afecțiuni. Caravana face parte din campania organizată de Direcția Generală pentru Cercetare și Inovație a Uniunii Europene (DG RTD) și va trece prin cinci localități din România, unde publicul va avea acces la informații de specialitate de ultimă oră.
