Știm cine sunt inamicii lui James Bond, colaboratorii, femeile, arsenalul. Știm cum se îmbracă și când se dezbracă, putem – folosesc persoana întâi plural pentru a indica faptul că mă număr printre fanii acestei francize de succes mondial, fie că personajul a fost întruchipat de Roger Moore, Sean Connery fie de Daniel Craig – să alcătuim un portret exhaustiv al personajului și al preferințelor sale. Dar v-ați întrebat vreodată cu ce se înfruptă agentul secret care nu ezită să se prezinte tuturor? Ce mănâncă James Bond?
Caviar și șampanie e primul răspuns care-mi vine în minte referitor la un personaj care nu se uită la bani pe niciun meridian. Sau un Martini sec, firește, rețetă pe care o știu toți ospătarii care-l întâmpină, iar dacă n-o știu, le explică el cum se face. Paradoxul legat de meniul lui James Bond e dat de faptul că are o preferință culinară de o simplitate dezarmantă. Practic, sunt doar trei cărți mari și late în care acest fel de mâncare nu apare – „Din Rusia, cu dragoste”, „A doua șansă” și „Pistolul de aur”. În rest, e peste tot! Ca să nu vă mai fierb, preferința gastronomică a agentului 007 e de-a dreptul banal, un fel servit la micul dejun. Așadar, cel mai atre spion din istoria cinematografiei mănâncă ouă jumări! Parcă-l și văd, în „Casino Royale”, comandând în camera sa de hotel ouă jumări cu șuncă, suc de portocale și cafea. Încă un detaliu: Bond le va mânca la orice oră a zilei, n-are grețuri. Iar când nu sunt ouă jumări, sunt derivate. Bunăoară, în „Din Rusia, cu dragoste” vrea ouă fierte, moi, iar în „A doua șansă” și în „Pistolul de aur” va hăpăi ouă benedict (Fleming ne spune, totodată, cât e de fudul Agentul Majestății Sale cu faptul că poate mânca ouă cu bețigașe chinezești).
Așa că n-ați avut motive să vă mirați de momentul din „Casino Royale”, când a sărbătorit alături de Vesper înfrângerea lui Le Chiffre și a comandat pentru amândoi șampanie și ouă jumări cu șuncă. În „Pe cine nu lași să moară”, Bond cere același meniu ca în „Casino Royale”, iar în altă secvență, în tren spre Forida, va adăuga omletei și cârnați, precum și o salată cu brânză Camembert, totul stropit cu martiniuri seci. Bref, din Rusia până în Jamaica, 007 va mânca atâtea ouă de ai impresia că e ordin de zi pe unitate! Variază însă considerabil băuturile aferente, nu-și va refuza niciodată specificul local, peste tot denotând o bună cunoaștere a obiceiurilor, cocteilurilor, a servirii lor etc.
Prânzul și cina lui James Bond
În pofida fixației sale pentru ouă, agentul secret mănâncă și alte lucruri. În Anglia, pleacă în timpul programului pentru a prânzi, alături de șeful staff-ului sau de secretară, la „Scott’s”, unde va lua crabi și șampanie roz, dar nu se dă în lături nici de la chestii mai lumești! Astfel, în Turcia nu va strâmba din nas la un Doner Kebab, ci doar se va asigura înainte că vițelul a fost foarte tânăr și a fost prăjit ca lumea.
La cină va lua în general friptură de vițel cu salată de cartofi. Sau, cinând alături de M, în Anglia, va cere sparanghel în sos olandez, cotlete scoțiene de miel cu cartofi noi și va încheia cu câteva felii de ananas, după cum în Franța se va delecta cu languste, iar în Italia cu tagliatelle verdi.
Ce-ar consuma agentul 007 în București
Într-o friguroasă, dar plăcută seară de sfârșit de octombrie (să zicem mersi, anul trecut ninsese, după cum m-a informat Facebook la rubrica În această zi), așteptam felul principal la Lente – cel de pe Arcului, fiindcă mai sunt și pe Praporgescu, și pe Protopopescu. În acest bistro confortabil și intim ca un living room, îmi comandasem un Pomerol, carevasăzică vrăbioară de vită cu cartofi, ciuperci, cipollini, morvovi baby, cimbru și vin roșu, cel din urmă ingredient îmbiindu-mă la ceva similar – așa că am cerut un pahar burduhănos de Red Artisan de la Domeniile Săhăteni, un cupaj de Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot. Și-n timp ce mă jucam neglijent cu paharul, m-am gândit ce ar fi mâncat James Bond aici, astfel încât am răsfoit meniul. Cred că s-ar fi mulțumit cu un mic dejun Atlanta – omletă din trei ouă, bacon, roșii, cașcaval, ardei gras, salată asortată – servit cu cafea, ceai sau suc proaspăt. Ceva îmi spune, că, indiferent de oră sau de companie, superspionul ar fi solicitat și o Vodka Tonic. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
- Articolul a apărut în numărul de săptămâna trecută al revistei „Șapte seri”
