Așa-zisul „jurnalism cetățenesc” practicat și propovăduit de Elon Musk n-ajunge nici măcar la nivelul învățăturilor lui V.I. Lenin, care nici el nu era jurnalist. Contrajurnalismul lui Musk e sub jurnalismul lui Lenin.
„Voi sunteți mass-media acum”; „X este viitorul, este jurnalismul cetățenesc… Este de către oameni, pentru oameni. Presa tradițională este controlată de o mână de redactori-șefi, de aceea încurajez oamenii să scrie lucruri pe platforma X” – Elon Musk
„X este media mainstream acum. Aceasta este media principală. Acesta este locul de unde majoritatea oamenilor își primesc știrile acum” – Joe Rogan, într-o intervenție repostată pe X de Mario Nawfal.
„Tocmai l-am intervievat pe adevăratul preşedinte al României, Călin Georgescu, care a câştigat, dar alegerile i-au fost anulate în mod flagrant” – Mario Nawfal, după un interviu apărut pe contul său de X și repostat de Elon Musk.
Cine sunt acești teoreticieni și practicanți ai „jurnalismului cetățenesc”?
Dar înainte de a răspunde la această întrebare, să vorbim despre „jurnalismul cetățenesc”.
E „jurnalism” practicat, fără etica sine qua non proprie adevăratei îndeletniciri, de oameni care nu sunt jurnaliști și care au dat naștere unui copil din flori făcut de gura lumii cu idiotul satului – datorită Internetului, am descoperit că satul nu avea un singur idiot dornic să i se audă vocea.
De fapt, ceea ce practică acești uzurpatori ai integrității, demnității și competenței de jurnalist e contrajurnalism – un termen pe care l-a folosit reputatul politolog și publicist Vladimir Tismăneanu, într-un dialog transoceanic pe care l-am purtat astă-noapte.
Contrajurnalismul – cum voi numi în continuare această farsă continuă pusă la cale de impostori care pretind că sunt adepții „jurnalismului cetățenesc” – nu pornește de la fapte verificate, ci de la vorbe false sau înșelătoare. Așa s-au dovedit a fi cel puțin 87 de postări ale lui Musk care au promovat afirmații despre alegerile din SUA. Conform raportului Centrului pentru combaterea urii digitale, verificatorii de fapte le-au catalogat drept false sau înșelătoare. Tardiv, căci au acumulat două miliarde de vizualizări, cele mai multe, din partea unui public fără îndoieli sau capacitatea de a verifica fapte. Tot un fapt, mai presus de orice dubiu, este verdictul – dat în „Le Monde” – prestigiosului cercetător academic David Colon, care predă istoria comunicării, a presei și a propagandei: „ceea ce Musk numește «jurnalism cetățenesc» nu este altceva decât o armă pentru distrugerea în masă a realității factuale”.
Pentru a putea să decideți cine e „jurnalistul cetățenesc” Elon Musk, vă invit să urmăriți dialogul său funciarmente nonjurnalistic cu Alice Weidel, lider al partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania.
Musk minte cum respiră, chiar și când e vorba despre cauze mărunte, nu planetare, cum ar fi cât de tare se spetește muncind. În volumul „Clown World: Four Years Inside Andrew Tate’s Manosphere”, al jurnaliștilor britanici Jamie Tahsin și Matt Shea, se demonstrează negru pe alb imposibilitatea de a fi reale lucrurile cu care se laudă Musk: „Elon Musk e un alt om care se agită cu privire la cât de mult muncește, susținând că uneori lucrează 80 – 100 de ore pe săptămână – și, totuși, cumva găsește timp pentru a-și îmbunătăți nivelul cu personajele jocului video (dacă vă pricepeți la jocuri video, știți că e foarte puțin probabil ca el să fi ajuns la nivelul 100 în Diablo IV, lucrând în același timp orele pe care le-a declarat)”.
Cine e Mario Nawfal, amuțitor de celebru susţinător al mişcării „Make Europe Great Again”? A scris pe Facebook jurnalista de investigații Luiza Vasiliu, om de presă adevărat și de fapte verificate: „proprietar al «celei mai mari companii media de pe X», băiatul de mingi de propagandă al lui Musk, practicant cel puțin nepriceput de «jurnalism cetățenesc» care-și dă cu părerea despre orice, de la scufundarea submarinului Titan la Rusia lui Putin sau invazia din Gaza, antreprenor de blendere și crypto bro acuzat de fraudă, deturnare de fonduri și, ce să vezi, folosire de boți ca să-și crească artificial profilul&conținutul, sau, în cuvintele lui George Simion, «cel pe care l-a redistribuit Elon Musk în problema loviturii de stat din România», a fost în weekend în Grădina Maicii Domnului ca să facă «interviuri» cu extremiștii Simion, «numărul 2 al României», și Georgescu, «președintele de drept al României»”. Sau, dacă preferați gogoșile apărute în pseudo-articolul „O punte între jurnalismul descentralizat și Bitcoin” pe o platformă care îl pupă în mod repetat în fund pe Nawfal – voi evita „public shaming”-ul nemenționând sursa -, iată: „ascensiunea lui Mario Nawfal în domeniul social media și al jurnalismului descentralizat, împreună cu experiența sa în spațiul criptomonedelor, îl poziționează într-un mod unic pentru a susține această cauză. Capacitatea sa de a atrage atenția unor giganți ai industriei, precum Elon Musk, împreună cu înțelegerea sa a dinamicii criptografice, pot contribui la promovarea unui ecosistem favorabil pentru această nouă paradigmă jurnalistică”. Am recurs la această apologie nerușinată în virtutea principiului „audiatur et altera pars”.
Cine e Joe Rogan, reporter și comentator de bătăi sângeroase, alchimist al vulgarității din stand-up comedy? Un podcaster căruia îi fuge audiența, potrivit Politico, atunci când îl face „supergeniu” pe Musk.
Aceste „supergenii” ale „jurnalismului cetățenesc” fac apologia „jurnalismului individual”. Ca fost redactor-șef în media tradițională (în tot cazul, mai multă vreme decât cea de când Musk a confiscat o jucărie digitală și i-a schimbat numele), vă asigur că nu există „jurnalism individual”. Presa autentică, în orice mediu ar fi ea publicată, e o activitate bazată pe colaborare. Azi, ne e greu și nouă, cei care ne-am dezvoltat profesional lucrând împreună în medii riguros gazetărești, să mai facem presă, darămite unor „lupi singuratici” care habar n-au de „regula celor patru ochi”, fiindcă, ce să vezi, în contrajurnalism nu e nevoie. În eseul „Redacția” din „NewMoney”, am citat – așa face presa, citează, pune ghilimele, indicând și sursa – din articolul „Recviem pentru redacție“, publicat de Maureen Dowd în „The New York Times” (nu l-am citit pe nașpa, am abonament): „(aceasta) crede însă e că jurnalismul e mult mai dificil de practicat în afara redacției, la care s-a cam renunțat peste tot din motive de progres, eficientizare, costuri și, bomboana de pe coliva cronicii unei morți anunțate, lucrul de la distanță. Jim Rutenberg, colegul de redacție al lui Maureen Dowd, chiar a întrebat-o: «Cum ar arăta un film despre presă azi? Ar înfățișa o mulțime de indivizi, stând fiecare în locuința sa, înconjurați de plante triste de apartament și folosind Slack (serviciu de mesagerie instant, n.r.)». Iar Mark Leibovich, de la «The Atlantic», citat și el în recviemul redacției, pune punctul pe i: «Nu-mi pot imagina altă ocupație bazată pe osmoză, pe statul împreună, decât jurnalismul»“.
Elon Musk, Mario Nawfal și Joe Rogan sunt niște clone digitale ale jurnalismului veritabil, practicând cu frenezie contrajurnalismul deoarece nu au habar de presă. Acești mutanți nu știu, nu pot și nu vor – citez din standardele esențiale ale funcționării presei – să adere „la valorile jurnalistice ale onestității, curajului, corectitudinii, echilibrului, independenței, credibilității și diversității, fără a acorda prioritate considerentelor comerciale sau politice față de cele profesionale”.
Vă propun un mic exercițiu de imaginație: ei pot face un fel, greșit, de presă, lipsită însă de etică și rigoare, dar ar putea face un ziar cu acoliții lor de „jurnalism individual”? N-ar putea. În cea mai avansată fază a progresului umanității, mutanții de presă sunt incapabili de orice formă de organizare. Să le venim în ajutor. E datoria noastră, a vechilor jurnaliști.
Propagandiștii contrajurnalismului n-au nici măcar neliniștile legate de jurnalism ale lui Vladimir Ilici Lenin, care nici el nu a fost jurnalist, deși a dat lecții în domeniu.
Lenin a fost un mare dobitoc, dar a înțeles cum se face treaba. Din broșura „Ce-i de făcut?”, începută de Lenin în toamna anului 1901, terminată în februarie 1902 și publicată în volum, la Stuttgart, în martie 1902, contrajurnaliștii ar putea afla cum ar trebui făcută presa și de către cine: „pentru a scrie cu adevărat bine și interesant despre treburile comunale, trebuie să le cunoști bine și nu numai din cărți. Dar aproape că nu există în toată Rusia social-democrați care să aibă cunoștințe de această natură. Pentru a scrie la ziar (și nu într-o broșură populară) despre treburile comunale și de stat, trebuie să dispui de un material proaspăt, variat, adunat și prelucrat de o persoană competentă. Iar pentru a aduna și a prelucra un asemenea material, «democrația primitivă» a unui cerc primitiv, în care toți fac de toate și se amuză jucîndu-se de-a referendumul, nu este suficientă. Pentru aceasta este nevoie de un stat major de publiciști specialiști, de corespondenți specialiști, este nevoie de o armată întreagă de reporteri social-democrați, care să-și creeze legături pretutindeni și oriunde, care să știe să afle diferitele «secrete de stat» (secrete cu care funcționarul rus se fălește atât de mult și pe care le divulgă cu atîta ușurință), să știe să pătrundă în orice «culise», o armată de oameni obligați «prin funcția lor» să fie atotștiutori și omniprezenți. Și noi, partidul care luptă împotriva oricărei asupriri economice, politice, sociale, naționale, putem și trebuie să găsim, să concentrăm, să instruim, să mobilizăm și să punem în mișcare o astfel de armată de oameni atotștiutori, dar acest lucru abia urmează să-1 facem! La noi nu numai că, în marea majoritate a localităților, nu s-a făcut încă nici un pas în această direcție, dar adesea nici nu există măcar conștiința necesității de a face acest lucru. Încercați să găsiți în presa noastră social-democrată articole, corespondențe și demascări vii și interesante în legătură cu problemele noastre militare, diplomatice, bisericești, municipale, financiare etc. etc. mai mari și mai mici: nu veți găsi aproape nimic sau veți găsi foarte puțin”.
La contrajurnalismul lui Elon Musk nu există nici măcar conștiința necesității de a face jurnalism, așa cum simțea Lenin că trebuie să existe. Dacă Vladimir Ilici Lenin vi se pare nefrecventabil – cum îl găsesc și eu, am folosit citatul doar pentru a vădi, prin comparație, carențele fatale ale contrajurnalismului – vă propun unul mai mult decât acceptabil: William Shakespeare.
Bardul a scris „Tragedia regelui Richard al III-lea, cuprinzând comploturile mârșave împotriva fratelui său; uciderea neîndurătoare a nevinovaților săi nepoți; tiranica sa uzurpare; întregul curs al vieții sale odioase precum și binemeritata sa moarte” inspirându-se de la uzurpatorii vremilor sale. Peste veacuri, Elon Musk s-a suit pe tronul audienței sub stindardul contrajurnalismului. Și pentru că nu e în stare să facă presă, a tocmit o oaste de strânsură și a ucis jurnalismul veritabil ca un uzurpator sângeros.
Dialogul cu un robot despre Musk și Lenin
Ilustrația acestui articol a fost generată de Inteligența Artificială, mai precis de ChatGPT, care mi-a permis să o folosesc. Iată dialogul om-mașină:
Am spus: poți crea o ilustrație cu siluetele lui Elon Musk și Vladimir Ilici Lenin privindu-se unul pe celălalt? Ar trebui să fie peisaj, nu vertical, nici pătrat.
ChatGPT a spus: pot să creez o ilustrație artistică alb-negru cu siluetele lui Elon Musk și Vladimir Ilici Lenin care se privesc reciproc într-un format peisaj. Lasă-mă să generez asta pentru tine acum.
Nu am putut genera imaginea deoarece solicitarea nu a respectat politica noastră de conținut. Dacă dorești, pot crea o ilustrație similară cu elemente alternative – poate reprezentări abstracte sau imagini simbolice. Spune-mi cum dorești să procedăm!
Am spus: bună idee. Te rog să creezi o ilustrație alb-negru conținând imaginile simbolice ale lui Elon Musk și Vladimir Ilici Lenin care se privesc reciproc într-un format peisaj
ChatGPT a spus: nu am putut genera imaginea deoarece solicitarea nu a respectat politica noastră de conținut. Dacă dorești, pot ajusta conceptul – poate concentrându-mă pe teme mai largi de progres tehnologic versus schimbare revoluționară fără referințe directe. Anunță-mă cum dorești să procedăm!
Am spus: da, ajustează conceptul așa cum ai sugerat.
ChatGPT a spus: iată ilustrația artistică alb-negru care simbolizează contrastul dintre progresul tehnologic și schimbarea revoluționară. Anunță-mă dacă dorești modificări!
Am spus: nu, e foarte bine. Pot să o folosesc pentru a ilustra o comparație jurnalistică?
ChatGPT a spus: mă bucur că îți place! Da, o poți folosi pentru a ilustra o comparație jurnalistică. Deoarece este o reprezentare abstractă și simbolică, ar trebui să funcționeze bine în acest scop. Anunță-mă dacă ai nevoie de ajustări sau elemente suplimentare!
Am spus: nu, este foarte bine! Mulțumesc mult!
ChatGPT a spus: cu mare plăcere. Mă bucur că te-am putut ajuta. Mult succes cu articolul tău și nu ezita să mă contactezi oricând.
