De ce a fost concertul Placebo de la Arenele Romane cel mai bun al anului 2017, în România
Spectacolul susținut aseară de trupa britanică Placebo la Arenele Romane a fost cel mai bun concert din România în 2017 – cel puțin până acum. Acest provocator enunț se bazează pe câteva argumente pe care o să vi le supun atenției, dar, înainte de toate, pe următoarele detalii: e o trupă care sună excelent live; Brian Molko are o voce incredibilă; băieții reușesc să pună în scenă un show dens (i-a ajutat repertoriul, precum și caracterul aniversar al evenimentului), o mostră de rock alternativ genuin pe care-l cântă de parcă n-ar mai fi nimeni altcineva pe lume care să practice acest gen. În fine, membrii trupei dau totul în concert și răspund vibrant unui public educat și participativ, așa cum a fost aseară cel din parc.
- „Fucking amazing”. Așa ne-a caracterizat Brian Molko aseară, pe cei prezenți la Arenele Romane, și n-a părut un gest de curtoazie față de gazde, ținând să precizeze că nu spune asta foarte des. „Bucureștiul e un oraș al party”-ului, a mai spus solistul și, ca unul care i-a văzut și precedentele concerte, în plus, locuiește în acest oraș de aproape o jumătate de veac, nu pot decât să confirm: atmosfera creată aici, cu toate vicisitudinile provocate de absența unor spații adecvate – la Placebo, Arenele au fost prea mici, iar un amplasament mai generos, care?!, s-ar fi dovedit prea mare – e memorabilă și pentru public, și pentru artiștii străini.
- Mi-a plăcut ideea deschiderii setlist-ului cu proiecția video de la „Every You Every Me”: a fost un warm-up potrivit pentru un show furtunos, o vâjâială pe cinste, care a urmat.
- Unul dintre cele mai ovaționate momente a fost cel In Memoriam David Bowie: în timpul piesei „Without You I’m Nothing”, au fost proiectate secvențe cu David Bowie, râzând, plin de viață, alături de membrii trupei Placebo. Așa e: ce suntem fără David Bowie? Ce suntem când pierdem pe cineva drag, chiar dacă nu l-am cunoscut personal?
- Spre deosebire de concertele care promovează un album, un setlist aniversar, cum a fost cel de aseară, are avantajul, dincolo de faptul că e un best of, de a fi mai aproape de public. E, parcă, un playlist personal pe care și l-a alcătuit fiecare fan și pe care trupa îl interpretează by request.
- Probe ale vibrației excelente de aseară au fost aplauzele îndelungi pe care ni le-au întors Brian Molko & co ori gestul longilinului Stefan Olsdal de a-și ridica chitara până la cer, în semn de respect, precum și „encore”-ul, mai consistent decât cântă în mod uzual Placebo în acest turneu. Bisurile au fost precedate de minute de grație, în care publicul a aprins lanternele telefoanelor mobile ca astă-iarnă în Piața Victoriei (zău așa, Ion Cristoiu, cine ni le-o fi dat?!).
- Deznodământul concertului, cu Placebo interpretând cover-ul „Running Up That Hill (Deal with God)” după Kate Bush (iar băieții o fac nici mai bine, nici mai rău decât măiastra solistă, ci altfel, poate mai lent, sigur mai intens), a fost fabulos. Secvența psihedelică, avându-l pe Brian la butoane, distorsionând sunetele care se loveau suicidal de zidurile bătrânei arene, a părut, știu că s-a mai spus, mai degrabă un Pact cu Diavolul decât cu Domnul.
- Ca ultim argument pentru caracterul special, unic, al concertului de aseară: ancorarea în realitatea politică a vremurilor pe care le trăim. Pe ecrane a fost proiectat chipul lui Donald Trump, schițat pe un pachet roșu de țigări, sub care era trecut mesajul „seriously harms you and others around you”. N-aș putea fi mai de acord. OK, nu aveam cum să-l votăm și nu trăim în America; în plus, omul chiar s-a purtat cum se cuvine cu reprezentanții noștri: pe Dragnea l-a tratat ca pe un ospătar, pe Iohannis, ca pe un lider. Dar asta nu înseamnă că actualul șef al executivului american nu e profund dăunător nouă și celor din jurul nostru, în general, sănătății morale a planetei.
Efectul Placebo asupra publicului in România a fost încântător și devastator deopotrivă, cât pentru o seară pe care s-o tot povestești și cât pentru o viață pe care să o tot trăiești atât de intens.
- Mă găsiți și pe pagina de Facebook a blogului.
De ce nu cel mai bun din Romania, in toti anii ? 🙂
N-am zis asta. Aveți altă părere legată de 2017?