Pentru că susțin cel mai nou proiect jurnalistic relevant din România, totodată, și cea mai mare redacție indepedentă, i-am rugat azi-dimineață pe Victor Ilie și pe Ștefan Mako să răspundă câtorva întrebări care să mă dumirească. Îi cunosc și prețuiesc nespus pe amândoi, sunt printre cei mai valoroși jurnaliști de investigație – știți, specia aia mediatică supusă extincției în ultima vreme – ai presei independente. S-ar cuveni să menționez și importantele premii pe care le-au luat de-a lungul vremii pentru superscrierile lor, dar genul acesta de meseriași nu urmăresc gloria, ci, oricât ar suna de naiv, doar să facă ce au de făcut. Victor, Ștefan, contați și pe mine!
Ce calități vă recomandă pentru a face parte din echipa Inclusiv?
VI: Prima calitate: sunt curios. Dar curios constant, 24/7. Adică mie, când mă plimb pe stradă, îmi vin involuntar în minte tot felul de întrebări; care-i prețul asfaltului pe care calc, cine-i proprietarul unei case superbe de patrimoniu pe care tocmai am admirat-o, a cui e mașina pe care o conduce Daciana Ponta cînd trece prin intersecție pe roșu, oare cum poate să crape infrastructura Orange la Bistrița, Brașov și Mehedinți în sincron, ce sens are știrea falsă pe care tocmai am citit-o pe ȘtiriPeSurse.ro șamd. Din o sută de întrebări retorice, iese un subiect adevărat. Iar ultima calitate e că pot convinge oameni să îmi satisfacă ceste curiozități cu un document fiscal, cadastral, un extras de cont, un insight sau o poveste nescrisă deocamdată.
ȘM: Îmi place să învăț lucruri noi, de la zero și să le pun în folosul mai multora.
Până la urmă câți sunteți în cea mai mare redacție din România?
VI: Acum, la ora asta absurd de matinală, 255. O mână de reporteri și două sute cincizeci de colegi cărora să le cultivăm curiozitățile.
ȘM: Încă nu știm până la urmă, dar până acum suntem 260. Te așteptăm și pe tine. Staff-ul redacției va fi flexibil, în funcție de bugetul pe care vom reuși să-l generăm prin această campanie. Dar ne-am dori să plecăm la drum cu cel puțin 6 oameni full-time.
Când îi dați drumul la treabă, să vă ajut și eu cu un like, un share?
VI: Din toamnă, dacă strângem banii și oamenii. Dar nu ne poți ajuta așa neapărat, pentru că eu sper să și închidem pagina de Facebook la un moment dat, că e toxică rău comunicarea pe platforma asta. Ne poți ajuta altfel, însă. După ce o să publicăm o investigație, un reportaj, îți trimitem un pdf frumos, elegant, doldora de informație, pe care să-l poți printa pe un A4 și, la ora 5.00, cînd doarme șeful de scară, să umpli căsuțele poștale de la tine din bloc cu niște jurnalism făcut acătării.
ȘM: Like și share ajută enorm, dar și mai bine e să devii membru fondator pe inclusiv.ro sau măcar te înscrii la newsletterul nostru: http://eepurl.com/gf6YMr.
Care e cea mai mare „pălitură” de presă pe care ați dat-o vreodată?
VI: Într-un top al publicului, seria de investigații despre Liviu Dragnea, publicată pe RISE Project, la care am participat și eu cu cîteva materiale. Cea mai „pălitură” din topul personal e despre boli inventate oamenilor care se internează zilnic la „Matei Balș”, profesorul Adrian Streinu Cercel și candidoza ministrului Bănicioiu.
ȘM: Nu m-am priceput niciodată la „pălituri”, dar am fost eu un fel de pălitură, în 2014 când am luat bătaie de la niște polițiști în timp ce investigam bătăile pe care le dădea poliția. Am scris un fel de nuvelă atunci, Procesul, și am primit și un premiu. Jurnalistic.
De ce aș dona vreun leu site-ului vostru? Cât ați strâns până acum?
VI: Pînă acum am strâns puțin peste cât primește de obicei un jurnalist de televiziune corupt de la un politician. De exemplu, Radu Tudor a primit de la finul lui Dragnea 13.000 de euro pentru „o consultanță”. Am scris pe Rise Project despre asta. Noi am adunat deja 20.000 de mii și cu banii ăștia o să facem sigur mult mai mult jurnalism decît a făcut angajatul Intact de banii ăia.
Radu Tudor, ca jurnalist, trebuia să nu filtreze informațiile pentru oameni decât în funcție de interesul public, dar după ce-a luat bani din Teleorman pentru „o consultanță în domeniul comunicării”, nu cumva a filtrat informațiile după interesele grupării Dragnea? Nu știm cum le-a filtrat, n-a fost foarte comunicativ când l-am întrebat despre banii ăștia. Dar dacă noi primim bani de la tine, vom discerne informațiile în funcție de ce te interesează pe tine, pe public, nu pe politicieni sau pe oamenii de afaceri obscuri care vor să-și spele imaginea la ziar sau pe internet.
ȘM: Nu ai dona. Modelul nostru de funcționare se numește membership și este o investiție în comunitatea noastră, prin care ne ajuți să transformăm o idee frumoasă într-o publicație profesionistă. «Tu ne sprijini, iar noi îți deschidem ușa redacției. Asta înseamnă că poți fi parte din jurnalismul nostru, înainte de publicarea unui material, în mai multe feluri pe care le detaliem la noi pe site».
Altminteri, e ca și cum ai planta o floare în deșertul ăsta arid al presei de la noi, în care suntem din ce în ce mai puțini și cu resurse extrem de mici. Orice inițiativă serioasă de presă merită susținută. La ora transmiterii acestei știri, contorul arată 21.660 de euro de la 259 de oameni de bine.
Se poate trăi din presă în 2019?
VI: Se trăiește super-bine, dacă te uiți la Radu Tudor, la nea Cornel Nistorescu, dar se trăiește binișor și dacă te uiți la noi, la Recorder, RISE sau DeLa0. Avem bani de jurnalism, dar și de-o rată, de-o chirie, de-o beție, de-o vacanță. E mai puțină sărăcie în presă decît era prin 2012-2013, cînd am aterizat eu în tărășenia asta, iar oamenii încep să-și dea seama că dacă nu donează, nu investesc ei în presă, bagă golanii bani din alte motive.
ȘM: Nu e ușor, dar se poate. Facem Inclusiv și ca să (ne) demonstrăm că se poate trăi din presă în 2019 și nu doar în precariat. Dar e un trai simplu, de multe ori cu costuri minime, cât să n-o luăm razna complet. Nu o dată a trebuit să luăm împrumut de la prieteni ca să ne facem treaba sau să acoperim datorii mai vechi, dar sperăm să nu mai fie cazul.
Credeți că presa independentă poate da jos un guvern în România? Vă ispitește perspectiva?
VI: Mă ispitește perspectiva, dar în același timp mă și rușinează asta cumva pentru că simt că ar trebui să îmi calibrez „armele” în funcție de public, nu de Guvern. Adică o provocare mai mare ar fi să îi facem pe oameni să înțeleagă o problemă pe care o avem cu toții, decît să îi sparg capul Vioricăi cu un text blană. Altfel, nici Guvernul nu mai are aceleași standarde ca ziariștii, avea sens să visezi că publici ceva, oamenii roșesc de indignare și pică un ditamai Adrian Năstase, dar Viorica (sau Rodica) nu mai stârnește nici un fior nimănui.
ȘM: Nu mă ispitește și nu cred că în 2019 ar trebui să mai fie o miză pentru jurnaliști să dea jos guverne. Guvernele sunt expresia societății în care trăim. Societatea actuală trece prin niște schimbări fantastice, foarte greu de înțeles. Cred că trebuie să ne îndreptăm mai mult atenția spre aceste schimbări, să încercăm să le înțelegem și să găsim împreună niște cărări spre viitor. Guvernele așa cum sunt ele azi, nu doar la noi, vor dispărea probabil în câteva decenii sau mai repede.
Care e cel mai mare subiect pe care nu l-ați dat?
VI: Ca orice jurnalist, am o listă de subiecte nepublicate mai lungă decît aia cu subiecte publicate. Încerc să salvez cât pot din ele că e frustrant să le povestești doar la bere, neterminate sau nedocumentate ca lumea. Un astfel de subiect e legat de o scurgere babană de informații de la cel mai mare producător european de medicamente, Hoffmann La Roche, care a ajuns cu noroc și la mine. Mii de șpăgi, contracte publice aranjate, tot felul de matrapazlîcuri. Totuși, o parte o să apară pe RISE Project, o parte pe Inclusiv anul ăsta, nu rămîn nespuse lucrurile.
ȘM: HAHAHAHA. Vara trecută n-am avut bani de benzină să ajung să iau o valiză. Din fericire, s-au descurcat colegii.
Ce, de pe lumea asta, e prea serios ca să glumiți?
VI: N-am găsit așa ceva.
ȘM: E o întrebare foarte bună la care nu am un răspuns corect. Cred că ne luăm prea în serios mai tot timpul. Trebuie să mai lucrăm la partea asta, să glumim mai mult, chiar și cu lucrurile extrem de serioase. Mai ales în meseria asta în care umerii îți sunt apăsați cvasi-permanent de stres.
Cine e cel mai bun ziarist român?
VI: Ăla care se gândește mai puțin la el și mai mult la public. În capul meu locul I e dezbătut de Cătălin Tolontan și Mihai Munteanu.
ȘM: Nu cred în topuri și superlative. Dar îmi plac mai mulți și sunt câțiva extrem de buni: Paul Radu, Mihai Munteanu, Cătălin Tolontan. Aș putea să fac o listuță, dar mă tem că mai mult i-aș supăra pe cei rămași pe dinafară.
Foto: Victor Ilie și Ștefan Mako, văzuți de Andrei Pungovschi
Ce e Inclusiv?
Preiau din comunicatul de presă:
Start de crowfunding Inclusiv pentru lansarea celei mai mari redacții din România
Inclusiv este un pariu jurnalistic pentru următorul deceniu – jurnalism independent susținut de, și realizat împreună cu cititorii, relevant, independent, fără reclame, non-profit – și vine ca un răspuns în fața haosului și a schimbării continue, ca să aducă perspectivă și claritate într-o lume inecată în alarmism, știri și urgențe false.
Pornit de la o idee în jurul căreia s-au adunat inițial Luiza Vasiliu, Ștefan Mako si Victor Ilie, trei jurnaliști cu un număr considerabil de ani de experiență în presă la Casa Jurnalistului, Rise Project, Scena9, Dilema Veche, România Liberă, Jurnalul Național sau Europa FM, Inclusiv își propune ca în perioada 8 aprilie – 15 mai a.c. să dezvolte cea mai mare redacție din România, cu peste 1.666 de membri fondatori ce vor avea acces fără precedent la echipa de jurnaliști și la comunitatea de susținători care s-a adunat deja în jurul ideii.
Susținut exclusiv din contribuțiile membrilor fondatori, Inclusiv își propune să construiască un cadru solid care să permită documentarea constantă și temeinică a problemelor ce definesc societatea românească actuală, dar și să caute rezolvări posibile și să se implice activ în dezbaterea potențialelor soluții.
Până acum s-au alăturat echipei Inclusiv Cosmin Pojoranu (Funky Citizens), Daniel Vrăbioiu (Colivia), Sorina Vasile (medic/Casa Jurnalistului), Alex Munteanu (designer/Namogo), Liviu Bărbulescu (antropolog/Știri Vizuale) și Ștefania Matache (Casa Jurnalistului, VICE), dar și o serie de personalități, precum Oana Gheorghiu, fondatoare Dăruiește viață, Constantin Vică, profesor de filosofie, Simona Tache, psiholog, fost jurnalist, Ana-Maria Caia, consultant de comunicare sau Cătălin Tolontan, jurnalist.
