Am vrut să-ți scriu ca să afli cât îmi e de dor de tine, Carmenuța – dar cum să-ți scriu, când tu nu mai puteai scrie? Lunea trecută, pentru prima dată, am sunat în redacție să transmit, așa cum mă rugaseși, că nu vei putea trimite articolele.
Cum să mai mănânc, când tu nu mai puteai mânca? Și cum să mai beau, când îți era atât de sete încât îmi spuneai, ultimele tale vorbe – iar eu nu înțelegeam, pentru că aveai mască de oxigen – „pune-mi mai multă apă în compresă, pe nașpa”, ca să nu audă asistentele, fiindcă aveai voie doar să-ți umezești buzele tale minunate, care schițau un surâs superb atunci când mă minunam că cea inferioară nu e cu nimic inferioară celei superioare.
Odihnește-te-n pace. Scriu, mănânc și fac tot ce se poate pentru a trăi de când nu mai e cel mai bun, cel mai drept și cel mai frumos om pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc.
Nu ți-am scris mai devreme fiindcă aveam blogul suspendat – am achitat și mentenanța, și domeniile, doar că o proformă venise pe mailul tău de yahoo la care nu mai știu parola. Merge și blogul tău, Coiotul relaxat, stai liniștită.
Îmi vine să-ți povestesc tot ce s-a întâmplat de marți dimineață încoace. Însă de fapt știi, fiindcă vin în fiecare zi la tine, și-ți mai spun în gând câte una, câte alta, sub corcodușul de pe aleea cimitirului de lângă noi. A, am uitat să-ți spun gluma pe care a făcut-o Răzvan Exarhu în după-amiaza în care au fost prezentate omagiile – ai fi râs. Era Cristina Stănciulescu lângă noi și i-am spus că, așa cum Chaplin avea nevoie doar de un polițist și un parc pentru o comedie, lui Răzvy îi ajunge o găleată.
Alerg toată ziua pe la instituții, iar în rest stau cu prietenele și prietenii noștri. Fratele tău Vuvu a plecat ieri dimineață, tocmai a ajuns acasă, în State, și s-a culcat. Nepoata Irina rămâne la noi cât vrea ea și sper că mai vrea câteva săptămâni. Diseară merg cu ea la Undercloud, care-ți plăcea atât de mult, să vedem spectacolul scris de Andreea. N-am să râd, deși e plin de umor, însă voi aplauda, așa cum am făcut împreună când l-am văzut. Aștept să mă întâlnesc și cu cei de la Dacris, pentru că adorai papetăria și produsele de birotică și fiindcă că am lucrat împreună pentru ei și am cunoscut numai oameni mișto cu această ocazie.
Carmenuța, nu pot și nu vreau să scriu un ferpar – cum să fac așa ceva pentru un om care a răspândit atâta veselie? Cum să adopt un ton serios fără să-mi amintesc cum fredonai ironic tema muzicală din „Love story”? Cum să parafrazez scrierea lui Erich Segal și să mă întreb „ce ar fi de spus despre o fată de 41 de ani care a murit? Că era frumoasă. Și inteligentă. Că-i plăceau Mozart și Bach (și toate trupele din folderul în care aveai și schițele cărții pe care voiai să o scrii). Și The Beatles. Și eu”…
Voi pleca pentru câteva zile în Olanda, să mă întâlnesc cu prietenii noștri Lumi și Thomas și să retrăim cele mai frumoase vacanțe petrecute cu tine – în prima noastră vacanță am plecat la o zi după ce ai aflat, acum șase ani, că ai cancer.
Dar mă voi întoarce duminică și o voi lua de capăt. Pentru familie și pentru toți prietenii noștri care ne-au fost alături zilele acestea – cuvintele sunt sărace pentru a le mulțumi îndeajuns Mihaelei și lui Mihai Cucuringu, Roxanei și Cătălinei Șeitan, Cristianei și lui Horia Constantinescu, Andreei Georgescu și lui Paul Pop, Cristinei Butunoi, lui Eugen Miron și Mihaelei Mihai, Simonei Georgescu, Oanei și lui Edi Pînzariu, Marianei și lui Ioan Gheorghiu, Oliviei Mocanu și lui Tami Pascu, Adei Teslaru și lui Răzvan Ionescu, Iulianei Panache, Lăcrămioarei Bărbulescu, Rodicăi Dîrzu, Ralucăi Hagiu, Ramonei și lui Mihai Constantin, Cristinei Ion, lui Alin Paicu și lui Laurențiu Manolache, lui Dragoș Vărșăndan și lui Claudiu Șerban, Corinei și lui Adi Georgescu, Cristinei Simion, Mihaelei Dumitru, Valentinei Olariu, lui Petrișor Obae, Cameliei Cavadia, Ivonei Nenu, lui Răzvan Fodor, lui Mihai Bobonete, Adinei Buzatu, lui Vladimir Tismăneanu, lui Valentin Radu Arsene și lui Raul Dumitrescu, Simonei Tache, Irinei Stăncescu, lui Cosmin Ioan, colegilor mei Daniela Repta, Laura Popa, Mihai Vasilescu, Claudiu Cîrțînă, Victor Arvunescu, vecinilor noștri și multor, multor altora. Profit de ocazie pentru a le mulțumi și companiilor care ne-au susținut enorm – AG Radio Holding, Ringier, Adevărul. Și tuturor celor care au depus omagii, de la McCann, Pro TV, Rogalski Damaschin, LPF și Unica la toți cei pe care îmi cer scuze că i-am omis.
Le sunt adânc recunoscător tuturor celor care te-au cunoscut, iubit și plâns.
Te rog să nu mă cerți pentru că plâng în fiecare zi, mă și abțin copios.
Te iubesc nespus.

DISTRIBUIȚI

5 COMENTARII

  1. Sa-I scrii in continuare cu convingerea ca ea vede, citeste si mai ales simte totul… Acolo unde a plecat de langa tine sigur isi va gasi locul si apoi iti va trimite semne…. Sa tii ochii si urechile mereu pregatite sa le vezi sau sa le auzi… Pana vei ajunge la faza de acceptare si apoi iti doresc sa-ti fie bine si sa nu-ti fie rusine sa plangi… Oriunde, oricum si oricat… Sunt simtiri, poate e primate stangaci , de la o simpla cititoare a blogului tau, incercata de multe… Dar ti le-am scris cu drag

  2. Horia , te rog să primești condoleanțele mele sincere ! Din nefericire cred ca îți înțeleg durerea . Pe 05 iulie , soția mea Cati , a plecat dintre noi după șapte ani de luptă cu cancerul . Mă gândesc la ea zilnic și am senzația că este doar plecată undeva și urmează să revină ! Plâng zilnic și nu cred că acest lucru se va schimba prea curând și nici nu vreau să se schimbe … Vorbesc cu ea zilnic deși știu că nu îmi poate răspunde … Este foarte trist și dureros și , din păcate , absolut nimic , in afară de timp nu poate ajuta .

Dă-i un răspuns lui Sim Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

fifteen − 2 =