Am realizat, pentru “Evenimentul zilei”, un mini-interviu cu Frank Niggemeier, şeful cotidianului german al cărui sediu a fost atacat cu pietre şi un dispozitiv incendiar după ce a publicat, în dimineaţa ce a urmat atentatului terorist de la Paris, câteva caricaturi din “Charlie Hebdo”. În 2007, am avut multe lucruri de învăţat de la Frank, care se afla în România în calitate de consultant pentru publicaţiile Ringier şi îi sunt recunoscător pentru asta. Redau mai jos articolul publicat în EVZ.
“Libertatea presei nu poate fi împuşcată!”
Redactorul-şef al tabloidului german “Hamburger Morgenpost”, al cărui sediu a fost atacat după ce ziarul a reprodus caricaturi din “Charlie Hebdo”, se confesează în premieră în EVZ.
Cotidianul german “Hamburger Morgenpost” a publicat pe pagina întâi, a doua zo după atacul terorist de la Paris, trei caricaturi din “Charlie Hebdo”. Riposta a sosit sâmbătă spre duminică, când sediul redacţiei a fost ţinta unui atac cu pietre şi un dispozitiv incendiar, două încăperi fiind avariate. Poliţia a reţinut doi suspecţi, cu un comportament “nefiresc” în vecinătatea sediului “MoPo”, supranumele cotidianului. Duminică, pe site-ul ziarului a apărut un punct de vedere conform căruia era “prea devreme” pentru a se face o legătură cu atentatul de la Paris.Frank Niggemeier, redactorul-şef de la “Hamburger Morgenpost”, a acordat un interviu presei din România, ţară în care jurnalistul a fost consultant al companiei Ringier (pentru ziarele “ProSport” şi “Compact”), până în 2008.
EVZ: Frank, care a fost prima ta reacţie când ai aflat că publicaţia pe care o conduci a fost ţinta unui atac?
Frank Niggemeier: Nu se poate, chiar au făcut-o! Poliţia ne avertizase că erau posibile reacţii violente după ce am publicat caricaturile pe prima pagină, dar nu ne-am gândit că aşa ceva e posibil într-un oraş liberal şi deschis cum e Hamburgul.
Mi-a plăcut titlul vostru, “Atâta libertate trebuie să fie posibilă!”. Există, din punctul tău de vedere, limite ale libertăţii de expresie?
N-ar trebui să fie, dar, în acelaşi timp, în mod evident, sunt limite în ceea ce se poate spune sau scrie. Ştiu, de exemplu, de unii editori din Germania care au ezitat să republice caricaturi din “Charlie Hebdo”, fiind îngrijoraţi că ar putea fi socotite prea provocatoare. Unii dintre ei au fost ulterior mândri să poarte tricouri având imprimat mesajul “Je suis Charlie”…
Ce mesaj le-ai transmis colegilor tăi, la prima şedinţă de sumar de după atacul asupra redacţiei voastre?
Nu vă panicaţi, nu vă lăsaţi intimidaţi, hai să facem cel mai bun ziar pentru mâine, ca răspuns la atacul incendiar!
Va schimba în vreun fel acest atac subiectele din ziar sau abordarea lor?
Asta-i o întrebare bună! Sper că nu. Cu siguranţă însă s-a schimbat perspectiva noastră asupra siguranţei, în interiorul redacţiei, dar şi în afara ei.
Regreţi că ai decis să publicaţi acele caricaturi?
Nu! Cred că asta trebuia să facem şi am lansat un mesaj important. Nu poţi împuşca (sau incendia) libertatea presei!
Frank, ultima întrebare: eşti Charlie?
Cu siguranţă nu! Noi suntem “MoPo”. Există doar un “Charlie”, varianta originală. Pagina noastră întâi a fost expresia solidarităţii cu acei editori şi caricaturişti care au murit pentru opiniile lor.
