Cămășile pot fi de de două feluri, cele produse de Eton of Sweden și celelalte. Așa sună o vorbă din lumea fabricanților de cămăși premium. Și acesta e motivul pentru care sosirea în România a lui Jan Borghardt, olandezul care a schimbat destinul unei mici afaceri de familie dintr-un sat suedez, a fost un eveniment. L-am întâlnit pe Borghardt, Senior Advisor la Eton of Swedon, pe parcursul vizitei sale la magazinul TRENDS by Adina Buzatu, unde s-a întreținut amical cu numeroase celebrități, de la Alex Velea, Zoli Toth, Răzvan Ciobanu până la oameni de media precum Lucian Mîndruță sau Claudiu Șerban. Prestigiul mondial de care se bucură brandul la care Jan Borghardt lucrează din 1981 nu l-a schimbat deloc pe omul care a luat-o de jos, de la cabina de probă, a reinventat nasturii ce pot fi desfăcuți cu o singură mână și și-a pus definitiv amprenta pe cămășile purtate acum de Leonardo DiCaprio.
Rep.: Bine ați venit în România, domnule Borghardt!
Jan Borghardt: Mulțumesc, îmi place aici și mă bucur că am venit!
Încep cu o curiozitate personală. Ați revoluționat, când erați director de creație la Eton of Sweden, fabricarea nasturilor, brevetând unii cu o față concavă și două găuri, mult mai ușor de închis și deschis cu o singură mână. Ați și jucat fotbal cu nasturi?
Ha-ha, mărturisesc că nu, dar știam că se practică! Admit că eram un băiețel mai special, mă jucam de-a moda. Într-un orășel olandez, un băiat preocupat de modă nu era prea normal, însă n-am avut nicio problemă cu asta. Pentru că vorbeai despre nasturi: foloseam doar nasturi din ceea ce se numește “mother-of-pearl”, dar acestea, provenind din Thailanda, erau folosite de toată lumea! Atunci am avut ideea să reciclăm resturile, să le pisăm și să facem niște nasturi și mai rezistenți!
Lucrați la celebra companie suedeză din 1981. Vă amintiți cum a început totul?
La perfecție! Eram un puști olandez care studia designul. La Paris, m-am întâlnit cu unul din membrii familiei care deținea făbricuța suedeză și m-a invitat la ei. Am ezitat un pic, nu știam suedeza, iar pentru că era o afacere mică, nu trebuia să mă ocup doar de producție, ci și de marketing, de vânzări… Nu exportau nimic, aveau doar mici câștiguri! Am întrebat: “bun, cum stați cu finanțele?”. „A, te referi la salariu?!”. „Nu, la profit!”. Au fost șocați, erau în pragul falimentului! Le-am explicat: am 29 de ani, vin din Olanda în Suedia, pentru a face asta, am nevoie de o perspectivă. Și m-am gândit: sunt suficient de nebun să mă arunc în aventura asta? Am fost!
Ce v-a atras la modă?
M-a interesat încă de la 14 ani, cum spuneam. Tatăl meu murise într-un accident de mașină și am fost nevoit să mă angajez de foarte tânăr. Iar patronul magazinului la care lucram mi-a spus: ești prea deștept, continuă-ți studiile, plătesc eu! Așa că ziua lucram, iar seara mergeam la cursuri, vreme de șapte ani, am avut un noroc fantastic cu acest om.
V-ați dorit vreodată ca oamenii care poartă cămășile Eton să fie un pic mai în vârstă?
Dimpotrivă, aș vrea să fie mai tineri! În primul rând, ca să îi am mai multă vreme de clienți! Apoi, pentru că tinerii sunt plini de energie și foarte creativi, precum fiul meu, poate cum eram și eu, când eram DJ și aveam propriul show la radio, doar stilul techno s-a născut în Olanda…
Ce face cămășile Eton speciale? Atunci și acum?
Pe vremea aceea, toată lumea din această industrie făcea de toate: cămăși, dar și pantaloni, pulovere. Eu m-am gândit așa: aici se fac cămăși din 1928, de ce s-ar apuca de altceva? Problema era că pe atunci erau niște producători de cămăși ca mulți alții și nimic altceva, ce i-ar fi făcut să fie altfel și să se dezvolte? Am luat-o simplu: cine poartă cămăși? Oamenii de afaceri. Perfect, hai să facem ceva pentru ei! Suntem în Suedia, o țară destul de scumpă, deci nu vom supraviețui producând cămăși ieftine. În plus, Suedia e renumită pentru calitate, asta trebuie să facem și noi. Care e trăsătura oamenilor de afaceri? Călătoresc mult – așa cum fac și eu în prezent, 250 de zile pe an. Și nu vor bătăi de cap, întrucât capul trebuie să le stea la afaceri, nu la lucrurile pe care le poartă. Vedeam oameni de afaceri care purtau cămăși șifonate, ceea ce, să zicem înainte de o întâlnire, îți afectează încrederea de sine: dacă tu ai o cămașă șifonată, iar cel cu care te vezi e impecabil, ai un sentiment de disconfort. Așa că am pornit pe un lung drum, la capătul căruia speram să producem cămăși care nu trebuie călcate, începând cu Elveția, unde e prelucrat și finisat bumbacul. Acolo am dat de un tip special, care era obsedat de-a dreptul de cămașa perfectă, dar ura chimicalele: poți să faci foarte ușor o cămașă ce nu trebuie călcată folosind amoniac, dar nu doream asta, așa că am căutat alte soluții tehnice, într-o vreme în care toată industria căuta cămașa neșifonabilă, dar foloseau poliester etc. După trei ani de cercetări, căutări și aproape de faliment, am deschis magazinul la Harrod’s, în Londra…
Ce an era?
Cred că 1988. Și am vândut 600 de cămăși într-o săptămână! Lumea a început să vorbească despre noi, toți ne suspectau că folosim chimicale în exces, așa că am apelat la niște firme internaționale care au constat că produsele noastre au chiar mai puțin formaldehid decât în celelalte cămăși. Pe scurt, am investit bani și ani pentru a produce o cămașă care respiră, e confortabilă și care nu trebuie călcată. În plus, o cămașă normală își pierde din calități după 40-50 de spălări, cea produsă de noi arată chiar mai bine după 100 de spălări! La sfârșitul acestor ani de cercetări, pot să spun că în cămășile noastre sunt mai puține chimicale decât în ceaiul englezesc!
Există trei greșeli majore în modă, zice Donatella Versace: costume, pantofi și cămăși ieftine. Care a fost cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o dumneavoastră?
Eram în America, făcusem o mie de cămăși pentru Fundația Elizabeth Taylor și am fost întrebat la ce preț să le dăm. Eu calculam în coroane suedeze și am spus, din greșeală, că ar trebui pus un preț de 5.000 de dolari în loc de 500, cât făceau. Dar n-am apucat să spun nimic, ei au fost OK cu acest preț și au vândut toate cămășile în opt ore! Asta a fost cea mai mare greșeală a mea! În rest, fac greșeli mai mici, cel mai frecvent, greșesc “săpând” prea mult într-o direcție, în căutarea perfecțiunii… Uneori, ar trebui să mă opresc mai repede, cel puțin așa spun colegii mei!
Lucrați cu fiul dumneavoastră, extravagantul Sebastian Dollinger, care e Creative Manager la Eton of Sweden. N-aveți doar nume diferite, ci și stiluri diferite! Care e cel mai bun sfat profesional pe care i l-ați dat?
Sebastian e un tip foarte creativ și, ca toți tinerii, foarte încrezător în sine. I-am spus că trebuie să o ia de jos, de la cabina de probă, altfel toată lumea va zice că e fiul lui Jan! Acesta e motivul pentru care și-a schimbat numele de familie și l-a luat pe cel al mamei sale când s-a dus la Harrod’s. Îl sfătuisem așa: dacă vei avea succes, vei avea prin tine, nu datorită unui nume foarte cunoscut! În afară de șeful de acolo, nimeni nu știa că e fiul meu, iar acesta îmi zicea din când în când: “fiul tău a catastrofal!”. Dar el era doar altfel! La Harrod’s, toată lumea era obligată să se îmbrace în negru, el purta ciorapi verzi și roșii, îi spuneau “cum poți să porți așa ceva?!”. Dar n-aveau ce să-i facă, pentru că era extrem de creativ, iar datorită lui, departamentul la care lucra și-a triplat vânzările! După Harrod’s, a venit să lucreze doi ani într-un magazin din Stockholm și abia apoi am considerat că era pregătit să vină la fabrica Eton!
Care e cea mai bună parte să fii creator la Eton of Sweden?
Înseamnă să ai libertatea de a face lucrurile cum vrei. Dar primordială e calitatea, întrucât vrem ca oamenii să poarte cămășile noastre 4-5 ani, dar și designul, altfel devine plictisitor.
Cine e persoana ideală care poartă cămășile Eton?
E tipul care are încredere de sine, care nu are nevoie de logo-uri pentru că e suficient de cunoscut ca să nu aibă nevoie de alte identități. Mulți mi-au spus că George Clooney are profilul ideal…
E relaxat!
Exact!
Știu că și Roger Moore a purtat cămăși Eton. Care celebritate le poartă ca și cum ar fi propria lui semnătură de stil?
Tom Hanks a fost primul la Hollywood, apoi, în filmul „Toți oamenii președintelui”, cămășile erau de la noi, sunt atât de mulți fani Eton, Leo DeCaprio, Michael Johnson… Dar știi ceva? N-am făcut niciodată marketing pe seama celebrităților, uite, furnizăm cămăși și Casei regale din Suedia, dar nu ne lăudăm niciodată cu asta, discreția e uneori foarte apreciată!
Cine e cea mai elegantă persoană pe care o cunoașteți?
George Clooney!
Purtați lucruri pe care le-ați creat chiar dumneavoastră?
Ochelarii! Și cămășile, firește!
Ce spune o cămașă înflorată despre cel ce o poartă?
Că are încredere în sine. Poate că eu un pic „show of”, dar dacă o poartă cu niște blugi, e OK! În vacanțe, port și eu!
Ce știați, înainte să veniți aici, despre industria de modă din România?
Nu mă întreba de nume, dar știu destui designeri de aici. Și mai știu că industria modei din Italia lucrează extrem de bine cu cea de aici. Ce îmi displace este însă că italienii pun eticheta “Made in Italy”, deși am fost în numeroase fabrici și am văzut că singurul lucru pe care-l fac e să pună nasturii și ambalajul, dar cămășile sunt fabricate în România!
Puteți defini stilul dumneavoastră personal?
Cred că am un stil de dandy!
Cu ce personalitate din modă vă identificați?
Să fiu cinstit, cu Coco Chanel. Modul în care a schimbat lumea pornind ca o cusătoreasă… Am încredere în oamenii care o iau de jos pentru că sunt de încredere, restul e marketing!
Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?
Faptul că firma are succes, că am făcut asta împreună și că nu suntem cu nasul pe sus!
Care e lucrul cel mai de preț pe care-l aveți?
Cei trei copii, firește! Dar am și un Jaguar vechi la care țin foarte mult!
Aveți cont pe Facebook?
Nu, doar pe Instagram! Toată lumea spune că ar trebui să îmi fac, dar mă descurc fără, asistenta mea are! La serviciu, văd că lumea stă pe Facebook, unii postează “acum calc!” și mă întreb „cui i-ar păsa de așa ceva?!”…
Care e motto-ul dumneavoastră?
Carpe diem! De 30 de ani!…
Cum o descrieți pe Adina Buzatu, distribuitoarea exclusivă a brandului Eton of Sweden în România?
În primul rând, e o femeie foarte frumoasă, dar și foarte puternică! Are un simț al umorului deosebit și o tenacitate remarcabilă. Am cunoscut-o în urmă cu aproape cinci ani, la un târg din Italia, și m-a impresionat capacitatea ei de muncă.
Ce provocări mai aveți?
Să mă mențin tânăr, deși am 67 de ani! Karl Lagerfeld zicea: dacă vrei să rămâi tânăr, lucrează cu oameni mai tineri! Nu știe nimeni câți ani are, toți sunt mai tineri decât el, dar continuă să facă lucruri fantastice, așa vreau să fiu și eu!
