Jurnalul unui ziarist fără jurnal, singura revistă a presei făcută de un gazetar pe blog, s-a întors! Conține și patru tendințe în presa de azi: articolul-lumânare, montajul kitsch, barterul-păcăleală și agenția de non-știri. Începem însă cu o mirare – ce a vrut să scrie tehnocratul Ponta la RTV? – și continuăm cu un reportaj de la Summer Well.
Victor Ponta, ilizibil chiar la RTV
Revenit din concediu, premierul autodesemnat tehnocrat a dat o mică lecție de economie la postul RTV. Un cuvânt dintre cele așternute cu pricepere a fost însă indescifrabil. Ce-o fi vrut să scrie, deci?
„Concertul Kasabian, așteptat de cei mai mulți dintre români”
Dintr-un exces de zel, ziarista Dorina Călin face un reportaj de la festivalul Summer Well, încheiat duminică seară, cu certitudinea că trupa Kasabian ar fi fost așteptată de cei mai mulți români. E o exagerare nepotrivită pentru o „depeșă de presă”. Așteptarea nu poate fi cuantificată, în plus, e de discutat dacă toți cei rămași până la miezul nopții chiar o făcuseră pentru Kasabian. Vorbim, în cel mai fericit caz, de câteva mii de oameni, nu de majoritatea din țară!
În rest, reportajul parcurs pe repede înainte e curățel spre publicabil. Ceea ce nu se poate spune despre postările multor bloggeri prezenți, care au tras câte o cronică de concert cu aplomb de jurnalist. Aceste crochiuri erau însoțite, la distribuirea lor în rețelele de socializare, de hashtaguri care dezvăluiau sponsorii festivalului. E OK să nu-ți plătești biletul, după cum e la fel de OK să primești printr-un contract bani de promovare. Doar că la noi în presă, trebușoara asta se marca distinctiv, ca spațiu publicitar. http://www.mediafax.ro/life-inedit/reportaj-kasabian-trupa-erou-de-la-summer-well-a-incheiat-festivalul-printr-un-show-memorabil-foto-video-14669994
Vești bune la România TV: la 30 de minute un român moare de infarct
Dintr-o regretabilă eroare de programare, un text elogios la adresa premierului Victor Ponta și doldora de vești, chipurile, bune se încheie cu un banner de publicitate anunțând că la 30 de minute un român moare de infarct. Ce-i drept, dacă citești articolele de pe site-ul televiziunii de casă a primului-ministru, te ia un pic cu inima. http://www.romaniatv.net/ponta-a-revenit-la-palatul-victoria-dupa-12-zile-de-concediu-sa-incepem-ziua-cu-o-veste-buna_237940.html
Timp de lectură: 3 minute pentru un articol bun
În schimb, iată și un exemplu pozitiv: un articol răscolitor despre Nagasaki. Site-ul care îl publică indică încă din start cât durează să îl parcurgi: 3 minute. Deci, se poate! https://medium.com/absurdist/nagasaki-a-bomb-survivors-did-not-know-they-were-hit-by-a-nuclear-weapon-a0452fa7d660
Patru tendințe în presa online
1.Articolul-lumânare: în acest moment, la Antena 3 se moare puțin
Un exemplu clasic al știrii de priveghi sau al articolului pătat cu ceară de lumânare, cum doriți să-i spuneți. OK, ne-am prins, pentru a avea accesări și vizualizări e nevoie zilnic de un deces ca să se poată publica poza aia cu lumânarea pe fundal negru. Deasupra lumânării e pus un fel de titlu generator de trafic. „Titlul” îi provoacă o vie emoție cititorului care n-are chef de ghicitori și dă click imediat (mă rog, după ce reușește să închidă reclamele clipind din pagină ca inamicii dintr-un joc strategic).
E însă de neînțeles lipsa de respect față de dispariția cuiva (în acest caz, o femeie din județul Argeș, mușcată de un câine), precum și față de familia îndoliată. Când apar și formulări ambigue („A murit acum puțin!”… adică s-a întâmplat în urmă cu puțin timp ori a murit puțin în acest moment?!), e și mai grav. Iar din enunțul „Vestea NĂUCITOARE despre MORI CU ZILE în țara asta” lipsește, evident, ceva.
Vă dați seama că autorul „știrii”, semnată cu inițialele GS, crede că e ziarist, ba a povestit și acasă că lucrează în presă. Serios, chiar trebuie să îi scriu profesorului Dan Voiculescu o scrisoare, întrucât acolo unde e presupun că accesul la Internet e restricționat, despre ce fac oamenii săi pe site? http://www.antena3.ro/actualitate/social/a-murit-acum-putin-vestea-naucitoare-despre-mori-cu-zile-in-tara-asta-306600.html?utm_source=Libertatea&utm_medium=Website&utm_campaign=
- Montajul kitsch sau photoshopârlele de presă
E tot mai popular un soi de tablou vivant care înglobează titlul îndeobște țipător al unui, vorba vine, articol. Cel ales din Cancan conține o funie, un condamnat, o etichetă „Exclusiv”, gratii, foarte multe bancnote și chipul lui Gigi Becali. Textul e scris fie galben pe roșu, fie negru pe galben, de parcă ar fi numai Breaking News pe lume. Iar conținutul acestei „foi” digitale? De neprețuit! Adică mult mai slabă decât defuncta ediție de print, cîndva mai selectivă.
- Barterul-păcăleală: EVZ prezintă un jihad fiscal din Capital
Lăsați la o parte titlul incendiar, profund neconcordant cu un săptămânal de expresie și analiză economică. Întrebarea mea este cum se întâmplă în cazul acestor bartere, în cele mai multe situații, generate automat și direct pe site-ul celuilalt. Concret, o fi vrut cineva de la EVZ să îi facă de râs pe colegii de trust de la Capital cu jihadul sau abracadabrantul enunț a fost conceput de cei de la Capital?! Păcăleala rezidă în faptul că, dacă dai click, poți descoperi că textul la care se face trimitere e unul normal, fără nimic isteric în el. Bun, am înțeles: s-a glumit. Ha-ha.
- Agenția de non-știri: veste uriașă pentru Mediafax. Toată lumea se aștepta la așa ceva
„Veste uriașă pentru Simona Halep. Nimeni nu se aștepta la așa ceva”. Așa sună titlul unei știri care numai de agenție de presă nu e și care face trimitere la tabloidul online ProSport. E un exemplu tipic de ceea ce am denumit porno-cross-promo, care însă lasă un gust sălciu celor care mai intră pe homepage-ul Mediafax, cu speranța că măcar pot citi la prima mână știrile apărute peste tot.
