„Magic Național”, pe care l-am văzut duminica trecută la Sala Mare, e un spectacol diferit de cele aflate îndeobște în repertoriul TNB.
Aș observa, înainte de toate, că e o provocare: a actorilor, de a evolua nu într-o piesă, ci într-un spectacol de varietăți, aproape un talent show, cum sunt cele care au acaparat emisiunile de divertisment TV.
Diferența e că actorii distribuiți în „Magic Național” nu mai au nevoie de nicio prezentare, ei fiind deja consacrați, chiar și cei tineri, pe cea mai mare scenă de teatru din România. Și nici de vreo validare. Revelația provine din faptul că actorii produc aici altfel de numere decât cele cu care ne-au obișnuit: i-ați prins de multe ori pe Ion Caramitru sau pe Marius Manole cântând? Nici eu!
Practic, aceasta e esența spectacolului: o suită de performanțe actoricești – la care se adaugă momentele muzicale interpretate de virtuozi – ce se adresează marelui public, cel care nu vine în mod constant la teatru. Dacă spectacolul ar fi jucat, să zicem, la Sala Palatului ori la Palatul Copiilor, misiunea sa ar fi și mai străvezie: aducerea lângă teatru a unui public dornic de divertisment și deconectare.
Fiecare performanță în sine e o reușită ce smulge ropote de aplauze și răspunde întrebării: au actorii Naționalului capacitatea de a străluci în alte ipostaze decât cele uzuale? Îi vor seduce chiar și pe exigenții teatrologi ispitiți să compare acest gen de varietăți cu cele pe care le urmăreau, volens-nolens pe aparatele alb-negru, în transmisiunile preluate în România de la Friedrichstadt-Palast ale televiziunii RDG-iste de stat Deutscher Fernsehfunk?
Răspunsul e afirmativ. Am plecat de la „Magic Național” cu convingerea că am avut posibilitatea de a-i vedea pe câțiva dintre actorii mei favoriți, și pe care i-am urmărit în nenumărate piese, în ipostaze surprinzătoare. Dacă mi-e permisă o notă de subiectivism, aș evidenția, în topul preferințelor personale, performanța scenică remarcabilă a lui Istvan Teglas, vigoarea cu care declamă Lari Giorgescu într-o scenetă ce îți taie respirația, precum și glumele muzicale ale tinerilor actori Emilian Mârnea, Petre Ancuța, Florin Călbăjos, ca să nu mai pomenesc de autoironia lui Ion Caramitru.
„Magic Național” e o joacă a unor oameni mari, care evoluează cu evidentă plăcere, un cadou făcut publicului care are ocazia de a-i urmări pe actorii favoriți în ipostaze neconvenționale. În același timp, e un potpuriu muzical executat cu măiestrie. În ansamblu, o punere în scenă a altei întrebări – pot încăpea Blandiana, Nichita, șansonetele, Broadway-ul și Ciuleandra în același spectacol? – la care vă invit să răspundeți mergând la „Magic Național”.
Selectez din succesiunea performanțelor spectacolului „Magic Național”.
Alessia Drăgoi: Studiu 3 de Jaques Féréol Mazas
Ion Caramitru: Ar trebui de Ana Blandiana
Emy Drăgoi: Geneza
ActOrchestra: Moment comic
Bianca Drăgoi: Balada
Ion Caramitru: Cantilena de Tudor Arghezi
Aylin Cadâr: Până când nu te iubeam, Pe boltă când apare luna, Mon amour, mon ami
Emy Drăgoi & 3 D Pro’ect, Lucian Maxim: Melodie franțuzească
Eduard Adam – moment de step
Emy Drăgoi & 3 D Pro’ect, Lucian Maxim: – Ciuleandra
Marius Manole – Pasărea fericirii de Zaharia Stancu, Ce dacă ,cântec
Medeea Marinescu – Ce bine ne înțelegem noi doi, Love for sell.
Emy Drăgoi – Ciuleandra
Anca Sigărtău – L’Hymne à l’amour (Edith Piaf) & Foaie verde by Leliță Ioană cu inserţii de jazz
3D + Alessia si Bianca – Oblivion
Lari Giorgescu – „Moșii (Tablă de materii)” de I. L. Caragiale
ActOrchestra – Glumă muzicală
Ion Caramitru – Anti Ars Poetica și Frunză verde de albastru de Nichita Stănescu
(de la spectacolul pe care l-am văzut eu a lipsit Tania Popa)
