„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.
Maurice Munteanu, cu care mă știu de-o viață, e un foarte prețuit stilist. Inteligent, posesor al unei ironii mușcătoare, dar și al unei francheți atipice vremurilor ipocrite, Maurice e acel gen de personaj inconfundabil care rămâne la modă deși e mereu cu un pas înaintea ei.
Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Că nu sunt arogant. Deloc! Chiar dacă uneori pot părea așa. Sunt doar anxios, teribil de anxios. Dar am învățat să mă tratez! 🙂
Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Mama.
Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Simone, Vero, Răzvan și Felix – prietenii mei cei mai buni. Din cauza atacurilor de panică, ajunsesem să consum din ce în ce mai mult alcool, prea mult alcool, o chestiune frecvent întâlnită în anxietate. Și datorită lor am trecut peste chestia asta.
Hm, chiar nu știu cui am făcut cel mai mare bine. Nu vreau să vorbesc eu despre asta! 🙂
Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Momentul în care am susținut examen la actorie și am ales să mă prezint cu un monolog compilat de mine din mai multe monologuri celebre: Rebecca (Daphne du Maurier), Treplev (din Pescărușul lui Cehov) și, culmea, Vulpașin (din Domnișoara Nastasia, George Mihail Zamfirescu). A fost o chestie suprarealistă, dar și mai suprarealist a fost momentul de expertiză al comisiei, care a decis că sunt anacronic (nu am înțeles nici până acum de ce) și că aș reprezenta un pericol (nici treaba asta nu am înțeles-o) pentru viitorii mei colegi. M-au picat.
Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Momentul în care a murit tata. L-am depășit destul de greu, nu știu cum, cum se întâmplă în mod normal, probabil. Dar de atunci am început să am atacuri de panică.
Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Despre momentul în care Viorica Dăncilă a afirmat, în plenul Grupului S&D, că o jandarmeriță a fost bătută cu bestialitate de protestanți. Curat murdar!
În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
La Olimp. Facem asta destul de des. Mă calmează, chiar dacă stațiunea e în paragină.
Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Astăzi.
Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Astăzi.
De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Trăiesc în România pentru că aici m-am născut, pentru că n-am vrut niciodată să plec. E o chestie de structură – unii pleacă, alții nu.
Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Nu fac nimic în mod special. Nu cred că există un 1 decembrie pe care să nu-l pot uita.
- mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro
