N-am niciun dubiu că, dacă-și punea mintea cu cel mai popular sport din lume, Mișa ar fi fost un as. Și spun asta nu numai pentru că a făcut performanță în disciplinele pe care le-a încercat – box, automobilism. Nici măcar pentru că se trage dintr-o familie de sportivi. Ci pentru că Mihai are rara calitate de a depăși orice provocare, fie că obține un titlul suprem pentru țara pe care fusese nevoit să o părăsească înainte de 1989, fie că învinge o boală grea.

Mihai Leu, primul român campion mondial la box și apoi campion național la raliuri, e OK. A terminat tratatmentul în urmă cu două săptămâni, iar acum își vede, acasă, în Ardeal, de familie (soția Anna și băiatul Marco) și de proiecte pe care nu le pomenește, nu din superstiție, ci doar pentru că Mișa e genul de om care întâi face și abia apoi povestește. Se întâlnește cu prietenii, se gândește la următoare ediție a Raliului Aradului și vrea să se pună serios pe citit vara asta, ca să o ajungă din urmă pe Anna („pfoaai, citește de rupe și ar trebui să-i fie un pic mai greu decât mie, că doar e italiancă!”, se amuză campionul).

Sunt onorat să mă număr printre amicii unuia dintre cei mai mari sportivi ai României, aflat pentru câteva zile în București, și-i dau cuvântul.

 

De ce te temi cel mai tare?

M-ai luat tare! Știi foarte bine că îmi doresc, în primul și-n primul rând, să-i fie bine familiei mele. Deci, dacă mă tem de ceva, atunci mă tem ca băiatul sau soția să nu pățească ceva.

Care e prima ta amintire?

Nu sunt sigur că e chiar prima, dar una dintre primele e cu siguranță legată de modul în care adormeam în fiecare seară la restaurant, ai mei erau șefi de restaurant și mă mai luau cu ei.

Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?

Pe bunicul meu din partea tatălui. A fost un om extrem de corect și de drept, a știut totdeauna să-mi explice cum e mai bine să procedez, indiferent de ce îl întrebam.

Ce-ţi place la înfăţişarea ta?

Ha-ha! Ce pot să îți spun este că mă bucur mult că băiatul meu seamănă cu soția mea!

Care e cel mai preţios obiect pe care îl deţii?

Centura mea de campion mondial. Nu e vorba de valoarea ei efectivă, ci de cea afectivă și tot ce a însemnat cucerirea ei, pentru mine și pentru familia mea.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Dacă trebuie să-ți răspund și la asta, am să spun George Mihăiță, am stat cu el în bloc, ne cunoaștem…

Ce-ţi reproşezi cel mai des?

Probabil, faptul că m-am întors în ring mult prea repede după operația la care fusesem supus. Nu e un reproș, ci mai mult un regret, în fine.

Ce-ai fi făcut la fel de bine profesional dacă n-ai fi urmat actuala carieră?

Nu vreau să mă laud, dar joc foarte bine fotbal!

Cum ţi se spunea când erai mic?

„Leule” îmi ziceau copiii, de la regele animalelor, desigur!

Care e cea mai mare realizare a ta?

Familia pe care o am. Tot ce am realizat li se datorează lor.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

Unul dintre lucrurile de care îmi amintesc cu plăcere a apărut în presa din Germania după ce am cucerit titlul mondial. S-a scris atunci că „Lowe e un boxer din sfera extraterestră”.

Cum ai dori să-şi amintească posteritatea de tine?

Ca de un om de cuvânt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + six =