Aștern acest text apăsat de jenă, deoarece pe toate legitimațiile mele de serviciu scrie, de 22 de ani, „Press“. A fi însă ziarist în România de azi înseamnă să ai abilități de struț. Să-ți vâri capul în nisip când se întâmplă ceva, să-l scoți apoi, semeț, și să redevii vertical, dacă, desigur, mai e posibil.

Firește, mă refer la modul în care a fost reflectată ampla manifestație împotriva proiectului Roșia Montana de duminică. Peste media de la noi s-a pogorât o ceață deasă, soră bună cu cea care împiedica Televiziunea Română să filmeze manifestația din Piața Universității din 1990. Și n-are de-a face cu anchilozata „Old Media“, adică bătrânul print, care mai încerca uneori să se pitulească după lipsa de buget necesar să trimiți doi oameni de teren chiar pe teren, să mai conteste ora de predare la tipar, să mai acuze faptul că duminică sunt prezenți la serviciu mai puțin de jumătate dintre ziariști. În prima zi de toamnă, a fost un concurs național de v-ați ascunselea la care au participat și on-line-ul, și televiziunile de știri, cum ar veni, New Media, ăștia care vor să ne dea știrea înainte să se întâmple și, evident, înainte să fie verificată.

Dar uite că știrea despre tinerii ieșiți în stradă n-a fost nici dată, cu atât mai puțin verificată. Câteva site-uri ale unor influente mijloace de informare în masă de referință, că la tabloide nu se pune, au dat-o, de silă, de milă. Dar au făcut-o cu atâta dexteritate, încât trebuia s-o identifici cu atenția cu care altădată descopereai în pagini de rebus cele zece diferențe din două imagini alăturate. Bun, au fost și cazuri, câte să le numeri pe degetele de la o mână, în care s-a informat corect, dar nu acestea sunt subiectul acestui text.

Ceea ce e bizar este că acum 21 de ani, la cel mai mare ziar de atunci, ca ziarist erai sancționat dacă pierdeai știrea. Sau dacă o dădea concurența înaintea ta. Azi e invers. Mă tem că se sancționează până și suspiciunea că ai putea prinde știrea – și nu cu un sfert sau jumătate de leafă, ca pe vremuri, ci cu concedierea. Bine, ulterior se sancționa și dacă dădeai la un ziar de calitate un titlu de tabloid, or, azi, pare că e premiat fiecare titlu care nu e titlu. Sau, în cel mai bun caz, acel enunț care îți promite că-ți va dezvălui mai târziu în jurnal ori peste câteva click-uri dacă plouă în București.

De acord, de când e criză, cel mai bun serviciu e cel pe care îl ai, întrucât altul nu găsești. Dar e josnic să ți-l păstrezi cu prețul unui titlu de genul „Parlamentul nu trebuie să se supună presiunii străzii în dezbaterea pe Roșia Montana“ sau să comentezi la televizor că protestatarii ar face bine să stea acasă, că doar nu-i afectează o mină aflată la 600 de kilometri.

Din păcate, am cunoscut multe fețe ale cenzurii de presă postdecembriste. E cu nimic mai presus de vremea în care secția de presă de la CC al PCR anula vreo douăzeci de pagini din cuvântarea lui Niciolae Ceaușescu și ziariștii de acasă erau nevoiți să umple ziarul cu chemări la întrecere socialistă și articole atât de slabe că n-ar fi intrat niciodată. La fel de grav, a reapărut autocenzura – oho, ce Breaking News-uri, ce comentarii și ce relatări s-ar fi făcut (s-au și făcut, dar pe Facebook, primul mijloc liber de informare în masă al patriei) dacă multora nu le-ar fi fost lehamite să-și sune șefuleții pentru a-i întreba ce să dea, dacă să dea…

Pe 1 septembrie 2013, media de la noi a înlocuit chemarea la întrecere socialistă cu largi spații dedicate Festivalului Enescu și cu cronica neagră a șoselei. Bravo! Problema e însă că pe trotuarul românesc, lângă curva de politică, și-a făcut loc și târfa de presă. Par să se certe, dar, vai, sunt la fel. Două pe-un loc! Și e atât de aglomerat că simți nevoia să traversezi.

DISTRIBUIȚI

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

45 COMENTARII

  2. În general lumea e prea preocupată să se uite la : Sânzi, Moni, Iri, iar când nu se intâmplă acest lucru ,, prostimea,, după c cum ar spune politicienii ,, e multi,, se uită la un nou episod de Prison Break de Romania, sau dacă nu ar face două din aceste lucru ( fapt improbabil) se uită la Antena 3 unde alături de marii jurnaliști si oameni de presă fac număratoarea inversă a săptămânilor de ,, dictatură băsistă,,. În țara asta nu are cum să existe presă din moment ce 80 % din români nu știu ce formă de guvernare are România.

  3. (Y) 🙂 Felicitări Horia Ghibutiu, pentru luare de atitudine, la momentul oportun !
    Nu avem voie să fim indiferenţ la tot ceea ce se petrece în jurul nostru ! … (!)

  5. presa se pliaza pe audienta, nu te poti tine cu dintii la infinit de un concept, idee sau principiu, daca in curte ai gaini trebuie sa le dai graunte, daca le dai carne vor muri de foame.

    • Am vorbit cu „regii” ramasi peste neamul romanesc si cel, „tovaras” lor si,ar participa cu mare drag la proteste ,dar…sunt in doliu si,ca buni rrolteni ce sunt,cu toate ca ei nu au treaba cu Ardealul,decat ca;noua resedinta,s-ar implica la proteste..poate primesc aprobare de cautat ceva fier,daca pt aur trebuie sa te lupti intr-o tara prin care ei ar fii trebuit doar,sa migreze.

  7. O radiografie crunt de adevarata a presei, bazata pe un caz concret, nu pe balarii. As zice felicitari (absolut meritate de autor), dar nu prea-mi vine cand e vorba de un „dezmat” de genul asta din presa. Oricum, apreciem autorul.

  8. Eu iti doresc sa nu ramai „nostalgic” ….ci sa scrii cum te pricepi mai bine, pentru ca si acest segment de oameni exista pe piata si este destul de numeros, dar ,nu face galagie ….ci uneori se mai gaga in „seama” cu cate un comentariu! Succes!!!

  10. Din păcate, ai dreptate! Aceeaşi senzaţie de greaţă o am de două zile, de când posturile de televiziune se bat să afle ce culoare are rahatul nepoatei prezidenţiale, analizează nevinovăţia lui Cioacă şi coroanele regale ale autoproclamaţilor, dar trag poliţia la răspundere că nu împrăştie câteva mii de manifestanţi pe motiv că protestul ar fi ilegal. De ziare nici nu mai vorbesc, ele săracele aproape au sucombat sufocate de televiziuni aservite şi tabloide. Din presa românească de odinioară s-a ales praful.
    Mă bucur când mai descopăr câte un jurnalist ca dumneavoastră, cu dragoste şi respect pentru meseria aleasă. Nu te poţi lăsa de meserie doar pentru că astfel te împing trădătorii. Dincontră, trebuie să scrieţi în continuare la fel de obicetiv şi dedicat. Lucrurile trebuie să revină până la urmă la normal. E doar o fază care va trece cu siguranţă. Au trecut ele imperii, dar o modă proastă în presă…

  13. Buna Horia,

    In conditiile acestei stari de fapt paradoxale, pe cine sa mai informam noi ca protestatari din afara tarii despre actiunile noastre, daca presa neaosa e total dezinteresata? E atat de frustrant sa vezi cum Facebook se incinge de posturi si poze de la diverse proteste din tara si din lume iar presa scrie in primul rand despre a doua sesiune la Bac si nepoata lui Basescu….Ana-Maria, Praga.

  14. D-le Horia Ghibutiu, va felicit pentru articol. Totusi, am citit cu indignare si frustrare acest articol pe site-ul adevarul.ro, acelasi site care ieri, 1 septembrie, la ora 22 nu scria NIMIC!! (DAR NIMIC!!!) despre protestele care aveau sau au avut loc in orasele din tara si mai mult de atat posta articole cu glume intre Ponta si Mizerie. Dupa ce am postat ca si comentariu la acel articol pamflet mai multe link-uri catre youtube cu ceea ce s-a intamplat la Cluj si la Bucuresti, ziarul cu care colaborati s-a autosesizat si au postat in scarba (efectiv in scarba, sau mila cum chiar d-voastra ati numit in articol) o postare despre protestele din Constanta prezentand ca la aceste proteste au participat o mana de oameni, turisti si familii (ceea ce nu pot zice ca nu a fost asa), ascunzandu-se adevaratele evenimente. Indemnul d-voastra de a fi generosi cu ziarul adevarul nu se justifica (desi era singurul ziar pe care il mai citeam).

  16. draga Horia, dar de ce te miri… sunt EXACT aceeasi din vechile structuri, cu o mica mare diferenta 😀 …si-au schimbat intre timp viziunea, si modul de a vedea lucrurile, in schimb, a ramas ceva de neclintit, si anume obedienta pentru cei care detin puterea. Ai mare dreptatate, tot tarfe se numesc.

  17. […] Prima zi de proteste din țară nu a fost aproape deloc reflectată (cu puține excepții) în mass-media centrală (televiziuni și site-uri de știri cu trafic mai mare). Este evidentă distorsionarea felului în care a fost transmis un protest împotriva unei decizii care privește interesul național. Mai multe detalii despre cenzura din presa românească legată de cazul Roșia Montană găsiți aici. […]

  18. […] Prima zi de proteste din țară nu a fost aproape deloc reflectată (cu puține excepții) în mass-media centrală (televiziuni și site-uri de știri cu trafic mai mare). Este evidentă distorsionarea felului în care a fost transmis un protest împotriva unei decizii care privește interesul național. Mai multe detalii despre cenzura din presa românească legată de cazul Roșia Montană găsiți aici. […]

  19. […] Prima zi de proteste din tara nu a fost aproape deloc reflectata (cu putine exceptii) in mass-media centrala (televiziuni si site-uri de stiri cu trafic mai mare). Este evidenta distorsionarea felului in care a fost transmis un protest impotriva unei decizii care priveste interesul national. Mai multe detalii despre cenzura din presa romaneasca legata de cazul Rosia Montana gasiti aici. […]

  20. Draga Horia, care sunt cazurile de publicatii care au informat corect? Mi-ai starnit o reala curiozitate…
    Eu am observat patru forme grave de lipsa de deontologie:
    1. Manifestatiile nu exista pentru ca noi nu le dam (pro tv, antena, rtv);
    2. Dam imagini, dar ii „bestelim” pe manifestanti (b1 tv, hotnews). Am ramas de-a dreptul socat de caracterizarile facute de Tapalaga si altii…chestiunea cu hipsteri va face istorie;
    3. Dam cate ceva, dar sporadic si „ascuns”, cum ai sesizat si tu.
    4. Mintim. Asta este cea mai grava dintre toate. Poti avea o politica editoriala. Poti sa faci abstractie de o manifestatie, daca interesele contractului ti-o cer. Acest „poti” este oricum ironic. Dar sub nicio forma nu ai voie sa minti. Ca jurnalist este degradant. Si nu sunt nici hipster, nici naiv. Sa spui ca la Cluj sunt 400 de persoane cand se vedea clar pe youtube ca sunt mult mai multi este patetic.
    Chiar si acum, Mediafaxul ne informeaza ca au fost 2000 de oameni in Bucuresti, Hotnewsul da un maxim de 1000. De la simplu la dublu.
    Este cel mai mare esec al presei de dupa Revolutie. Dar ma macina o intrebare: au fost oare cei de la RMGC atat de destepti incat sa prevada protestele in contract, a sunat Dragos Tanase sa supraliciteze contractul in schimbul manipularii sau pur si simplu presa a devenit o tarfa ieftina?

  23. Nu stiu cat de rau este acest rau 🙂 dar eu personal nu ma uit la TV (sub nici o forma). Am pastrat (si pastrez) contactul cu realitatea prin intermediul FB, blogurilor, etc. Stiu ca poate suna ridicol dar in situatia asta chiar se merita. Si ce e mai interesant aici este ca nu sunt singurul, tot mai multi tineri (inclusiv eu) au incetat sa se mai uite la stiri (TV) si se informeaza din diferite surse online cum ar fi cele mentionate mai sus. Tot pe FB am gasit f multe postari a cum a reactionat presa internationala la acest eveniment crunt de la noi (AlJazeera, BBC, CNN, etc) si toti au precizat acelasi lucru-> sursa de informare a venit ori de la fata locului prin reporteri proprii ori prin diferite retele de socializare, dand astfel o palma seriosa presei de la noi. Totusi ma suprind cei de la ProTV, aveam totusi alte asteptari de la ei dar se pare ca sunt la fel de curve ca si Antenele si toate celelalte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

fifteen − 3 =