Stau la o masă, la soare, în Grădina Icoanei și-mi fuge gândul la Francois Rabelais, scriitorul medieval intrat în patrimoniil universal cu groteștile și umoristicile sale povești despre preavestiții Pantagruel și Garagantua, personaje burlești și insațiabile. Răsfoiesc meniul, zăbovesc preț de o clipă la foie gras cu mere caramelizate, le las pe data viitoare sau la o ocazie cu totul specială, și mă opresc la un fel de mâncare aparent simplu: limbă cu măsline.

Dacă-mi îngăduiți un pueril joc de cuvinte, limba gătită vorbește nenumărate limbi străine, cu condiția să fie bine făcută. Cunosc destui oameni care și-ar refuza asemenea delicatese pentru simplul motiv că le repugnă ideea de a avea în farfurie acest organ – le spun tuturor ce știu de la Chef-ul francez Iman Bogen, un guru de la celebra școală pariziană de gătit Cordon Bleu. Anume, că, pe de o parte, în acest mileniu n-ar trebui să ne împiedicăm de prejudecăți culinare, apoi, că limba din farfurie trebuie tăiată în felii subțiri, așa ți se va topi în gură.

Nu știu dacă limba care îmi face cu ochiul la Gargantua In The Park a ajuns în meniu fiindcă e pomenită și de Rabelais, dar pasajul în care se istorisește cum a venit pe lume Gargantua are de-a face cu acest preparat. Și zice povestea că „Grandgousier era chefliul cel mai vesel al vremii sale şi băutorul cel mai harnic din câţi a cunoscut lumea. Îi plăcea să mănânce sărat, de aceea în cămările lui se aflau puse la păstrare, pentru oricând, grămezi întregi de şunci de Baiona şi de Maienţa, nenumărate limbi afumate, belşug de caltaboşi în lunile de iarnă, felurite cărnuri ţinute în muştar şi în saramură, icre de păstrugă în untdelemn şi câtime de cîrnaţi, dar nu de Bolonia (căci se temea de otrăvurile italienilor), ci de Bigorre, de Lonquaulnay, de Brena şi de Rouerg. În anii bărbăţiei sale, s-a însoţit cu Gargamela, fata regelui Parpaioţilor, o femeie chipeşă şi plină de nuri. Atât şi-au frecat şoriciurile şi de-atâtea ori s-au strâns în braţe, jucându-se de-a dobitocul cu două spinări, până ce Gargamela a rămas grea, zămislind un fecior pe care l-a purtat în pântecele ei unsprezece luni.”

Așa a venit pe lume Gargantua din literatură. Gargantua din Grădina Icoanei, primul al acestui lanț de restaurante (celelalte sunt D’Or și Anniversaire), a apărut pe lume ca un bistro franțuzesc, cu note meridionale și chiar asiatice, pentru a deveni un reper de bun gust în buricul târgului. Aici vine lume subțire, pentru a savura bucatele alese din meniu – te poți ospeți precum Gargantua și dintr-o salată grecească, dacă ți-e poftă – dar și pentru a se bucura de amplasamentul minunat.

Pentru că se face din ce în ce mai cald, data viitoare când voi ajunge aici (ceea ce e destul de probabil, întrucât e peste de drum de una din sălile Teatrului Bulandra pe care le frecventez cu aceeași bucurie din adolescență, când veneam mai ales pentru Pittiș și pentru Poezia Muzicii Tinere, ehei, cine mai știe de astea?…), data viitoare am de gând să mă ospătez pescărește. Că îmi voi lua calamari pane ori tentacule de caracatiță în sos basamatic nu pot să spun încă, deoarece sunt prea tributar instinctului de moment, capriciului, stării, dispoziției și câte și mai câte chestii or mai intra în modul în care își ostoiește jindul un gourmand gata oricând de un osăpăț pantagruelic.

Desert proaspăt și străvechi!

Gargantua-24

Presupun că mai sunt nenumărate locuri în Micul Paris în care ați savurat cheesecake, dar eu vă propun să încercați și varianta cu zmeură din meniu – are brânză nesărată și dulceață de fructe de pădure. Și o rețetă transmisă peste generații, Chef-ul de la Gargantua mergând pe versiunea share-uită de bunica sa, care o știa de la sora marelui cărturar Alexandru Vlahuță, dacă tot am fost livrești și am început „dugustarea” cu Rabelais.

  • Articolul a apărut în numărul de săptămâna trecută al revistei „Șapte seri”
  • Mă găsiți și pe pagina de Facebook horiaghibutiu.ro.
  • Ilustrație de Gustave Dore, pentru o ediție italiană a romanului lui Rabelais

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

nineteen − 18 =