Paula Săcui: „Mama arată belea. Occident. Era cea mai bună de pe toată strada“

Enunțul din titlu e un fragment din romanul de ficțiune „Nu mi-e frică“, viu și savuros, „plin de iubire și ură“ (cum zice autoarea), lansat astă-toamnă la Gaudeamus. E, deopotrivă, și un răspuns la acest chestionar adresat doar oamenilor faini. O știți cu siguranță pe Paula, pe care mi-a recomandat-o cu căldură alt debutant de succes de la târgul de carte, fiindcă îi vedeți în fiecare seară realizările: e editor al celui mai important buletin informativ al zilei de la Pro TV, iar anul viitor împlinește un deceniu în această calitate (în echipa Pro e din 1998). Savurați-i răspunsurile, e o ardeleancă pe cinste, care iese rar, dar bine, în față.

De ce te temi cel mai tare?

De ipocriții care se mint că ei sunt fermecați și perfecți într-un glob de cristal doar ca să salveze aparențele. În realitate, haznaua e chiar la ușa lor și nu miroase a flori. Poate că o să vrei să îmi spui că viața e mișto și că nu ai de ce să te temi de ea. Atunci eu ți-o compar cu un trandafir de dulceață care are, în egală măsură, și parfum, și țepi. Și da, mă tem îngrozitor să nu rămân fără țigări și să fie toate magazinele închise.

Care e prima ta amintire?

Nu știu dacă cea legată de o rochiță de stambă cu flori sau de ziua în care eram împreună cu părinții mei în Yemen și am mâncat rodii. Țineam în palmă sâmburii translucizi și mi s-a părut atunci că sparg lacrimi cu dinții. Așa arătau pentru mine… doar că erau roz.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce?

Nu am idoli, însă de admirat o admir cu sinceritate pe mama. Ea, spre deosebire de mine, este o luptătoare pentru care nu există „e greu sau nu pot“. Nu ține ranchiună și, așa cum am descris-o și în cartea mea, „mama arată belea. Occident. Era cea mai bună de pe toată strada. Cu niște picioare de să-ți bați copiii. Sâni, talie și fund bombat. Mie mi-a dat alunița de pe bărbie. În stânga jos, când te uiți la mine“.

Ce-ți place la înfățișarea ta?

Acum nu o să o ard pe modestie. Sunt mișto în felul meu. Un domn ar spune „uite, o urâtă interesantă“. Mă răsfăț. Îmi plac ochii atunci când nu sunt foarte obosită și nu fug unul „hăis“ și altul „cea“.

Care este cel mai prețios lucru pe care îl detii?

Umorul. Știu să râd eu de mine.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Obligatoriu o actriță temperamentală, ca să nu spun isterică. Vie. Dacă s-ar putea să semene cu Audrey Hepburn ar fi și mai bine.

Ce îți reproșezi cel mai des?

Că am gura proastă, spurcată. Jignesc ușor, urlu și pe urmă îmi pare rău de crăp. Mie nu îmi place să fiu certată cu nimeni. Detest asta.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Ani în șir m-am visat profesoară de istorie. A fost cea mai mare dorință a mea. Mă vedeam delirând la clasă despre Alexandru Macedon și Henric al IV-lea al Franței. Cu siguranță lăsam repetenți.

Cum ți se spunea când erai mică?

În general, „Paula, nu ai făcut bine.“

Care e cea mai mare realizare a ta?

„Nu mi-e frică“. Bună, proastă e cartea mea.

Care este cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

Că sunt din alt secol, iar pentru o fată care crede în prinți și prințese a venit ca un compliment.

Cum ai dori să își amintească posteritatea de tine?

Asta cu posteritatea e cumva forțată. Nu mă văd nici peste timp, nici la nivel planetar. Am simțul ridicolului. Mă limitez ca oamenii pe care i-am întâlnit în diverse etape ale vieții mele să zâmbească atunci cand își aduc aminte de minte.

–         Paula Săcui e editor al Știrilor ProTV de la ora 19.00 și autoarea romanului de ficțiune „Nu mi-e frică“