Bombastica realizare de presă „O nevăstuică a poftit la penisul unui tânăr din Gherghești (foto, video)”, apărută într-o publicație obscură de provincie („Vremea nouă”), se bucură de o frumoasă carieră digitală. La câte probleme de formă și de fond are, ca să nu mai pomenim de subiect în sine, nici nu-i de mirare: în social media, femeia cu barbă și înghițitorul de săbii sunt populare ca pe vremea bâlciurilor.

În noua dezordine mediatică, asemenea subproducții se pot bucura de succes și dintr-un alt motiv. E vorba despre provincialismul lor. Cumva, în inefabila lume gratuită a informațiilor răspândite virtual, presa a devenit nespus de provincială. Ne ocupăm zelos de lucruri mărunte, irelevante. Dezbatem cu energie demnă de o cauză mai nobilă mici fapte diverse, de parcă ne-am bucura că în orășelul nostru patriarhal s-a întâmplat, în sfârșit, ceva.

Acel așa-zis articol de presă vasluiană nu se deosebește prea tare de sirenele care au invadat spațiul cunoscut anterior drept mijloc de informare în masă. Totuși, față de minciunile sfruntate vândute pe post de divertisment, acest text abracadabrant pare să dețină un sâmbure de adevăr: măcar, presa ca o nevăstuică pretinde că pornește de la un incident real.

Titlul, însă, e o fabulație. Evident, nu se poate dovedi faptul că nevăstuica poftise la ceva, ci doar că editorii publicației s-au dedulcit la puerile jocuri de cuvinte, dintr-o bizară aplecare spre derizoriu, aducătoare de vizualizări și distribuiri. Iar autoarea, Cezara Mironică, dezvăluie, involuntar, grave carențe de educație jurnalistică:  textul e un amalgam. În actul de comunicare, jurnalista dă frâu liber nu doar unei imaginații îndoielnice („frumoasă, delicată, irezistibilă, mortală și necruțătoare, aceasta s-a repezit direct la penisul sãu”), ci și funcției poetice. Or, aceasta din urmă, bazată pe o abundență de figuri de stil, e caracteristică textelor literare sau comentariilor (cf. „Manualului de jurnalism”, ediția a III-a, revizuită și adăugită, Polirom, 2009), pe când incidentul cu pricina e doar o nenorocită de știre. Deși, după gloria pe care i-a adus-o acest pseudo-material, jurnalista ar putea primi liniștită și editorialul „Vremii noi”, un spațiu care să-i poată cuprinde clocotitoarea vocație gazetărească.

Să subliniem și chestiuni legate de acuratețe (greșeli de tipar cu nemiluita, fonturi cu și fără diacritice etc)? Într-un intertitlu, victima mărturisește: „Am stat mușcat de penis șapte ore”, pentru ca niște rânduri mai jos să aflăm că protagonistul petrecuse în această ingrată ipostază un ceas mai puțin față de cele deja menționate.

Am văzut și câteva secvențe din filmulețul aferent însăilării cu nevăstuica și penisul, întărindu-mi-se bănuiala că ar fi opera unui grup satiric local cu un dubios simț al umorului.

Dar articolul poate fi „adevărat”, nu vreo făcătură, deoarece conține prea grave erori de fond pentru a nu fi un act modern de presă! Căci, abia asta e o grozăvie, în hăhăiala distribuirii textului în rețelele sociale, omitem faptul că victima e minoră, că identitatea nu i-a fost protejată (banda pe ochi și inițialele în loc de numele în clar sunt desuete precum tiparul!), demnitatea i-a fost făcută ferfeniță în spațiul public, iar tatăl victimei susține „poate c-a băut și-un păhărel de vin…”. Cine i-a dat minorului să bea chiar era un subiect de ziar!

O fotografie care nu trebui să apară așa
O fotografie care nu trebuia să apară așa

Poate că, de fapt, așa arată presa după câteva luni la Vaslui. Sau așa arată presa după ce a petrecut o vreme pe Internet.

NB. Acest articol a fost scris pentru secțiunea de bloguri a ziarului „Adevărul”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen − 7 =