Îmi plac (cui nu?) locurile cozy, sunt puzderie în București, în care pare că mâncarea e doar fudulie, socializarea-i temelie, dar, cu toate astea, dacă ți-e a-nfuleca, poți să te ridici sătul de la masă. Din acest motiv, dar și din nenumărate altele, mi-e bine la Alt Shift, adică sus, deasupra Cotrol-ului, și vizavi de Cercul Militar. E o zonă încărcată de parfum istoric, e în buricul târgului și se potrivește cu aspirațiile mele, bănuiesc că și ale altora, legate de un loc cool. Că se mănâncă și bine aici o demonstrează faptul că acest gastropub a primit anul trecut flatantul titlu de cea mai bună bucătărie urbană, din partea unui site de specialitate.
Ultima oară când am fost la Alt Shift (căci ajung des: e aproape de orice, poți să lucrezi în voie dacă ai chef și prelungitor la laptop, e suficient să ridici ochii din farfurie ca să te saluți cu toată protipendada PR-istică și creativă din târg), mi s-a deschis apetitul pentru un fel de mâncare nemțesc – vă povestesc un pic mai încolo motivul pentru care se poate spune că acest local continuă o simpatică tradiție.
Așa că mi-am ales din meniul de feluri principale ceea ce se numește German Dish. De fapt, e o bucată zdravănă de piept de porc macerat, tăvălită sănătos printr-un sos din bere neagră – patent nemțesc, fiindcă unii, bunăoară belgienii, își varsă berea brună pe altă carne roșie, cea de vită –, servită cu salată de varză cu chimen și salată de cartofi. Simplu, sățios, gustos (probabil că l-am prins pe Chef într-o zi de leafă sau de aniversare, fiindcă mi-a rezervat o bucată de carne cu exact atâta grăsime cât îmi place, știu, altora li s-ar apleca!).
Bun, mă aștept ca din acest moment să-nceapă ironiile – ce mare scofală poate să fie o halcă de porc trântită pe varză călită?! E drept, există prejudecata că mâncarea germană n-ar fi din cale-afară de variată și pică greu la stomac, precum toate felurile, pe care le găsesc savuroase, din Mitteleuropa. Britanicul Dave Berry, prezentatorul unui show TV culinar, chiar a fost răutăcios zicând că a mânca în Germania e simplu, fiindcă în principiu găsești un singur fel de mâncare, denumit „wurst”.
În treacăt fie zis, la Alt Shift găsiți și un Platou german (patru feluri de cârnați nemțești, serviți cu o salată de cartofi cu ceapă și cu murături). Lipsește însă, din meniul de mic dejun, ceea ce se numește îndeobște Frühstück-ul tradițional german – dimineața, neamțul ia ceva ușor: pâine prăjită unsă cu unt sau margarină, miere și Konfitüre (ziceți-i liniștiți marmeladă), ouă fierte, niscaiva brânzeturi, eventual și mezelicuri. Vă zic sincer, nu m-ar deranja să mănânc așa ceva în oraș într-o dimineață în care am plecat prea devreme de acasă, ba m-aș aventura, dacă aș găsi, chiar și la un mic dejun al altor vorbitori de germană, austriecii, aducând în plus o costiță faină și un borcănaș la vederea căruia doamnele de la masă vor chicoti, crezând că e înghețată de vanilie, dar de fapt e untură de porc albă ca neaua, numai bună de tartinat alături de o foaie-două de ceapă roșie (v-am mai spus că n-am deloc un stomac delicat!).
Mă-ntorc la Alt Shift și vă mărturisesc că meniul nemțesc își merită banii, după cum bucătăria germană, în general, merită o faimă mai bună – drept dovadă, această țară are cele mai multe restaurant cu stele Michelin după Franța. Sigur, nu-i musai ca acolo să servească mâncare autohtonă, e însă o probă că nemții au gust și le place să mănânce bine.
Celebrități@ Alt Shift
Pentru că e în centru și are o reputație bună, Alt Shift e doldora de oameni cunoscuți. M-am nimerit odată la un eveniment cu panou și tot tacâmul și am văzut aici destui actori și vedete TV – Dorian Boguță, Ioana Blaj, Cătălina Grama – Jojo, Amalia Enache, Alice Iacobescu, Alina Eremia – care, foarte probabil, mai fuseseră în local și în calitate de simpli clienți
Axa Modern–Berlin–Alt Shift
Odinioară, mai concret în perioada interbelică, aici se afla restaurantul Modern, căruia îi călcau pragul celebritățile momentului, de la Brâncuși, Eliade și Cioran până la Țuțea. La Modern s-au îndestulat și inegalabilul mâncău-degustător-epigramist Păstorel Teodoreanu, și dragul meu Cezar Petrescu (cine știe, la o baterie de vin, scriitorul s-o fi gândit în acest local și la romanul „Carlton” despre blocul ce s-a prăbușit la marele cutemur din 1940, în timp ce Modern-ul avea să-i supraviețuiasă, din ce știu, până s-au instalat comuniștii, prin ’46). Ștaiful nemțesc al acestor locuri a fost conferit de moștenitorul Modernului, localul Berlin. Ca supraviețuitor al socialismului multilateral eșuat, le transmit celor tineri că terasa Berlinului, restaurant denumit astfel în virtutea unui schimb de experiență cu tovarășii din Germania așa-zis Democrată, era fiță maximă în epocă. Alt Shift-ul de azi nu și-a propus să fie fiță, dar e un loc cumsecade.
- Articolul a apărut în numărul de săptămâna trecută al revistei „Șapte seri”.
- Mă găsiți și pe pagina de Facebook a blogului.