Casa Anne Frank din Amsterdam a fost un obiectiv la care am ajuns după mai multe încercări – erau cozi cum nu mai văzusem decât la noi, în alte timpuri. În ianuarie 2016, însă, am descoperit că se puteau cumpăra bilete online, care-ți asigurau accesul imediat. Diriguitorii așezământului au fost atât de încântați încât ne-au cerut voie să ne lăsăm fotografiați și ne-au pus poza pe contul lor de Facebook, unde ne citau: „e foarte frig, dar câtă vreme am luat bilete online, n-am mai stat la coadă și am putut intra direct în muzeu”. M-a impresionat în mod deosebit faptul că olandezii au adăugat lângă fotografia noastră coperta unei cărți din țara din care proveneam: „Jurnalul Annei Frank”, apărută la Humanitas, cu subtitlul „pentru prima oară în românește versiunea definitivă a Jurnalului Annei Frank tradusă după originalul neerlandez”. Aceste motive au fost suficiente ca să mă convingă că „Unde este Anne Frank?”, film de animație despre Holocaust care va intra în cinematografele de la noi pe 20 mai, e musai de văzut. Sinopsisul filmului zice așa: Kitty, prietena imaginară căreia Anne Frank i-a dedicat Jurnalul, prinde viață în Amsterdamul zilelor noastre. Iată ce ne spune cineastul israelian Ari Folman, regizorul acestei lecții deschise despre Holocaust.
„Unde este Anne Frank?” e un film despre Holocaust. De ce ai hotărât să folosești animația ca mediu de lucru pentru filmul tău?
Mi-am dorit să ajung la publicul tânăr. Și tocmai din acest motiv, Fondul Anne Frank m-a abordat în urmă cu opt ani și mi-a cerut un film de animație. Ei căutau o nouă modalitate de a spune povestea Holocaustului. Așa a venit ideea de a o reînvia pe Kitty și de a o face protagonista filmului. Alte două condiții au fost să conectăm trecutul cu prezentul și să urmărim ultimele 7 luni din viața Annei Frank.
Ce tehnici ai folosit pentru film?
E primul film care spune povestea lui Anne Frank în întregime în desene. Vorbim despre 159.000 de desene individuale care au fost create în 15 țări. Această tehnică a insuflat filmului un sentiment vibrant, plin de viață, iar povestea curge de la sine, fără să ceară vreun efort din partea spectatorilor. Pentru a realiza acest lucru, am dezvoltat o tehnică absolut nouă, combinând fundaluri statice cu figuri 2D animate clasic. Mai exact, am recreat „Hinterhaus” ca model în miniatură. Acest lucru ne-a permis să creăm imagini cu peisaje reale captate de camere cât se poate de reale. Apoi am plasat figurile animate pe aceste fundaluri. Asta e o adevărată inovație. Nimeni n-a mai făcut așa ceva până acum în cinema.
Kitty a fost mereu prezentă în viața Annei. Dar numai în Jurnal și nu ca persoană reală. Așadar, cum ai creat-o, rămânând fidel ideilor pe care Anne Frank le-a avut despre Kitty?
Anne Frank ne-a lăsat multe descrieri despre Kitty: cine este, cum arată, ce fel de personalitate are. Și, desigur, există dialogul ei cu Kitty. Apoi, am mers mai departe și am transformat-o pe Kitty într-un alter ego al Annei. În unele privințe, i-am atribuit o personalitate extrovertită. Este o luptătoare și nu se află sub controlul părinților care îi stabilesc limitele, așa cum era Anne. Prin urmare, ea e liberă să facă tot ce și-a dorit Anne în propria ei imaginație. Așa trebuia să fie Kitty – de ce altfel ar fi inventat-o Anne?
Alături de Kitty avem imaginea Holocaustului. Cât de provocatoare au fost acele scene? Cum le-ai gestionat?
Realizarea scenei în care familia Frank ajunge la lagărul de concentrare de la Auschwitz a fost cea mai grea sarcină din întregul film. Cum putem arăta copiilor acest moment specific în timp? Animația ca gen ne oferă o gamă destul de mare de opțiuni. Dar a trebuit să alegem cu înțelepciune ceea ce trebuie să facem. În cele din urmă, am găsit numeroase paralele între lagărele naziștilor din cel de-Al Doilea Război Mondial și infernul din mitologia greacă. Anne Frank era obsedată de mitologia greacă. Naziștii aveau trenuri, transporturi și lagăre ale morții. În mitologia greacă atât de îndrăgită de Anne Frank nu există trenuri, ci feriboturi; nu există pământ, ci râuri. Așa și în film, îl avem pe Hades, zeul infernului. Există și câini acolo, așa cum aveau naziștii de-a lungul șinelor de tren din lagăre. M-am gândit că putem crea un montaj pentru a-i face pe toți să înțeleagă prin ce a trecut familia Frank. Pe de o parte, arătăm această experiență în imagini derivate din mitologia greacă, și pe de altă parte ne folosim de cuvinte ca să spunem povestea originală. Nu am vrut ca această scenă să devină mult prea grafică și greu de digerat.
Chiar ai reconstituit traseul parcurs de Kitty?
Kitty merge pe urmele lui Anne în Europa: la început, a mers într-un tren obișnuit, care transporta pasagerii spre lagărul de concentrare din Westerbork. De acolo a pornit spre Auschwitz în Polonia ca să-și găsească sfârșitul în Bergen-Belsen. Am urmat același traseu pentru Kitty. În ziua de azi, Westerbork seamănă cu un parc. Orașul are atât de multă vegetație încât cu greu îți poți imagina lucrurile care au avut loc acolo în timpul războiului. La Auschwitz am avut ocazia să merg de mai multe ori din cauza părinților mei (n. m. – au fost supraviețuitori ai Holocaustului). În ceea ce privește lagărul de concentrare Bergen-Belsen, am descoperit că fusese conceput ca loc memorial. N-a mai rămas cine știe ce din structurile originale, dar pe măsură ce intri, primești un iPad care conține mărturia unui supraviețuitor care îți declanșează propria imaginație. Am integrat acea călătorie, ușor extinsă, în povestea lui Kitty. Prezint toți oamenii pe care îi întâlnește în drumul ei și cum întreaga lume își propune să o urmeze pentru că a furat Jurnalul secret.
Deci ai făcut cercetări în afara muncii tale ca artist?
Acest proiect a durat opt ani. Unul dintre motivele pentru care a durat atât de mult e faptul că am fost nevoiți să efectuăm cercetări asupra fiecărui aspect al poveștii înainte de a ne apuca să scriem scenariul. Am lucrat cu o echipă de cercetători și am vizitat multe arhive, în special arhivele familiei Frank deținute de Fondul Anne Frank din Basel și Frankfurt.
Așa ați ajuns să dezvoltați un program educațional pentru film?
Da, am dezvoltat un program educațional fantastic cu ajutorul Fondului Anne Frank. Există deja un Jurnal grafic care a fost publicat în timpul producției filmului, în toamna lui 2017 și de atunci a fost tradus în 30 de limbi. Acum, avem și filmul și povestea lui Kitty ca roman grafic sub același titlu „Unde este Anne Frank?”. De asemenea, am dezvoltat un pachet educațional pentru școli, profesori și elevi cu o mulțime de informații care completează proiectele artistice.
- Unde este Anne Frank? este distribuit în România de Independența Film si va avea premiera în cinematografele din toată țara pe data de 20 mai 2022. Durata filmului este de 99 minute. Animația este recomandată copiilor de peste 9 ani. În cinematografe este prezentată versiunea în limba engleză cu subtitrări în limba română.
